andrei.badea

Muchia dintre Timbale în condiții de iarna

Chiar dacă tura noastră pe Muchia dintre Timbale în condiții de iarna a avut loc în luna octombrie, nu dorim să o lăsăm fără o minimă trecere în revista virtuală a acestei pagini.

Luna octombrie a anului trecut a adus peste Carpați condiții frumoase de iarnă, cu multă zăpadă și temperaturi coborâte, fapt care nu doar a schimbat complet peisajul obișnuit al lunii, ci ne-a creat posibilitatea de a începe sezonul de alpinism mai devreme decât ne-am fi închipuit. Ne-am îndreptat, așadar, pașii spre Muchia dintre Țimbale, un traseul clasic al Pietrei Craiului, pe care l-am parcurs de mai multe ori în condiții de vară.

Așadar, într-o friguroasă duminică de octombrie, în două echipe separate, conduse de ghizii montani Andrei Badea și Dan Colniceanu, am urcat Muchia dintre Timbale în condiții de iarna, un splendid traseu de alpinism din abruptul vestic al Pietrei Craiului. Aflată în una dintre cele mai frumoase zone de abrupt ale Carpaților românești, Muchia dintre Țimbale separă Valea Podurilor de Padina lui Călineț, oferind ample priveliști asupra locurilor înconjurătoare. Parcursă în premieră în iulie 1939 de către echipa ADMIR condusă de Titi Ionescu, muchia se bucură de o popularitate crescândă în ultima perioadă. Terenul este destul de facil, însă friabil și, pe alocuri, dificil de protejat, oferă posibilități multiple de parcurgere, cea mai facilă fiind ocolirea porțiunii inferioare. De altfel, așa au procedat și premieriștii interbelici.

Parcursă direct din șaua Caprelor, Muchia dintre Țimbale pune probleme legate de orientare și mai ales de distanța dintre protecții. O altă zonă dificilă este în amonte de șaua Hornului N, care, la rândul său, oferă mai multe variante de parcurgere, în funcție de condiții și echipă. În condițiile de iarnă de care am avut parte, apreciem dificultatea la AD+, M4.

La momentul scrierii acestor rânduri, iarna a pus deplină stăpânire peste masivele înalte ale Carpaților, iar echipa noastră este prezentă la datorie cu ture de drumeție și alpinism, dar și cu ateliere de inițiere pentru cei aflați la început. Dacă ești interesat de oricare dintre aceste activități, dă-ne un mesaj!

Retrospectiva anului 2025

Iată că a sosit momentul în care zilele rămase din an sunt numărate pe degetele unei singure mâini și, așa cum ne este obiceiul, facem retrospectiva anului 2025 în activitatea echipei Back to Nature Mountain Guides, punctând cele mai frumoase momente ale anului care curând se încheie. Nu am fost niciodată fani ai cifrelor, însă, și de această dată, am petrecut mai bine de jumătate din an în mijlocul naturii, în toate formele în care o întâlnim și savurăm, fie că vorbim de poteci, văi și pereți, fie că vorbim de păduri domoale, prieteni patrupezi ori nisipul fin al plajelor sălbatice.

Îți mulțumim că ne-ai fost alături și în acest an! Îți mulțumim că ne-ai însoțit în ture de drumeție, carpatism, cățărare și alpinism și îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta! Rămânem fideli angajamentului față de tine și îți vom oferi întotdeauna cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, cu responsabilitate, integritate și profesionalism.

În continuare, trecem prin retrospectiva anului 2025 în activitatea Back to Nature Mountain Guides.

Am început activitatea chiar de 1 ianuarie, când pașii ne-au călcat pe Muchia Slănina din munții Făgărașului, într-o tură de alpinism clasic în care am avut parte nu doar de peisaje spectaculoase, ci și de un munte doar al nostru! Am continuat cu deja obișnuitele ture de alpinism din Bucegi și Piatra Craiului, atât pe văi de abrupt, cât și pe creastă.

În luna lui făurar am fost pe Albișoara Crucii din Bucegi și am revenit pe crestele făgărășene, unde am parcurs Muchia Buteanu, alt traseu clasic al zonei Bâlea. Tot în februarie am organizat și obișnuitul curs de alpinism pentru începători, în zona Padina-Peștera din munții Bucegi.

Martie a debutat cu o tură de alpinism peste hotare, pe curstura vârfului Alekko și vârful Musala din munții Rila, iar de ziua femeii am fost pe Valea Colților din Bucegi, într-o companie, desigur, feminină! Am continuat cu alte ture de alpinism și încă un atelier pentru începători, dar și o inedită tură de drumeție la Crucea Caraiman, alături de un grup de indieni stabilți în Statele Unite.

În aprilie am fost în Retezat, alături de viitorii ghizi de drumeție montană și, odată cu sosirea primăverii prin zonele mai joase, am început și turele de cățărare pe stâncă și am urcat pe Piatra Altarului din Cheile Bicazului.

Florar a început cu ramura de jos a Brâului Ciorânga, practic extensia nordică a Brâului de Mijloc din Piatra Craiului; a continuat cu ture pe Acele Morarului, cu cățărare în Postăvaru și diverse și inedite incursiuni în abruptul vestic al Pietrei Craiului. În mai am mers și mai departe de spatele casei, la cățărare în Cheile Aiudului din munții Trascău.

Iunie ne-a condus pașii încă de câteva ori pe Acele Morarului, alături de montaniarzi români, dar și străini. Am continuat cu ture de carpatism în Bucegi și Piatra Craiului și am încheiat luna cu atelierul celor care doresc să iasă din potecile de drumeție ale Bucegilor și Pietrei Craiului.

În iulie am explorat zone mai puțin umblate ale abruptului vestic al Pietrei Craiului, precum bazinul Văii Vlădușca și am descins la sud de Dunăre, pentru o incursiune toridă în munții Pirin. Am rămas fideli și spatelui casei, însă, și am colindat văi de abrupt și creste din Bucegi și Piatra Craiului, precum Muchia dintre Țimbale, Hornul N și Valea și Colțul Mălinului, însă am încheiat luna la drumeție și via ferrata în Cheile Bicazului.

Luna lui gustar a debutat cu o drumeție în munții Parâng și carpatism pe Brâul Mare al Coștilei și încă o traversare a Acelor Morarului. În august am revenit în Slovenia, unde, pe lângă vârful Triglav, pe care care l-am urcat atât la apus, cât și la răsărit, am urcat și vârful Prisojnik. Am încheiat luna la cățărare în munții Făgărașului, pe Creasta Fierăstrău, numită și Scara Negoiului.

Septembrie a fost dedicată văilor de abrupt și drumeției, cu ture în Bucegi, Cindrel și Buila-Vânturarița, unde am fost alături de viitoarea generație de ghizi de drumeție montană.

Primul episod de iarnă s-a consumat în octombrie, cu ture de alpinism pe Muchia dintre Țimbale și Muchia Țimbalului Mare, în Piatra Craiului, și pe Valea Morarului, în Bucegi. Nu am neglijat nici drumeția, fiind în Piatra Craiului alături de o nouă generație de cursanți ai Societății Ghizilor și Liderilor Montani.

Cu condiții diverse, amestecând gheața și zăpada cu toamna blândă, noiembrie a adus ture de carpatism în Bucegi și Piatra Craiului, cu vizitatori veniți de peste hotare, și ture de alpinism în Bucegi, pe Valea Pietrelor și Muchia Padinei Crucii. Am încheiat luna cu o inedită traversare a Umărului de Jos din Piatra Craiului.

Ultima filă a anului, decembrie a adus o nouă incursiune în Făgărași, pe Muchia Bâlei, dar și alte două pe Muchia Padinei Crucii din Bucegi, o zonă care, din câte am observat, câștigă popularitate. Ultima tură a anului a fost pe Padina Lăncii din Piatra Craiului, în condiții de iarnă aspră și cățărare mixtă.

În anul ce urmează ne vom întoarce, peste puțin timp, în munții Făgărașului și în munții Pirin; vom dedica timp și pasiune celor aflați la început de drum în alpinism, cățărare sau scrambling, iar, în ceea ce privește turele înafara țării, ne propunem să ajungem în Maroc, în Muntenegru, Austria și Slovenia, o parte dintre aceste ture fiind deja publicate pe site.

Îți dorim un an în care să te bucuri de natură la maxim și să petreci cât mai mult timp de calitate pe poteci, în păduri, pe văi și pe creste. La mulți ani!

Iarna pe Muchia Balei

Recent am petrecut câteva zile de iarnă în munții Făgărașului, unde, pe lângă activități de dezvoltare profesională continuă specifice ghizilor montani, la care luăm parte periodic, am parcurs și Muchia Bâlei, unul dintre traseele clasice de alpinism ale zonei.

Ridicată între megieșele văi ale Doamnei și Bâlei, Muchia Bâlei – numită în literatură și Piscul Bâlii – oferă, în condiții de iarnă, un frumos teren pentru pasionații de alpinism, cu câteva urcări, coborâri și pasaje expuse, toate la o altitudine de peste 2000m, oferind astfel senzația unor munți mai înalți. De altfel, această senzație este apăsătoare atunci când, în condiții de iarnă, ieși din cărările bătute ale munților Făgărașului!

În ceea ce privește Muchia Bâlei, în sensul sud-nord este o tură puțin dificilă de alpinism (PD/-, M2), accesibilă iubitorilor de munte cu experiență în deplasarea cu colțari și piolet, în teren alpin, mixt, cu expunere. Noi am parcurs muchia în acest sens, trecând, pe rând, Turnurile Lacului și vârfurile Gemene, sudic și nordic, revenind în căldarea Bâlei acolo unde muchia își leapădă caracterul alpin. Bucurându-ne din plin de condiții excelente și de o echipă bine pregătită, am savurat pe îndelete acest traseu aerian și spectaculos, făcându-ne, totodată, planuri pentru viitoare incursiuni de alpinism în zona înaltă a munților Făgărașului…