Atelier de short roping în munții Făgărașului

Deplasarea pe munte în teren moderat și expus necesită utilizarea unor tehnici speciale de asigurare, astfel încât grupul să se poată deplasa atât în siguranță, câț și eficient. Deplasarea în coardă scurtă sau short roping-ul este tehnica adesea folosită mai ales de ghizi, dar și de alpiniștii amatori experimentați pentru a preveni o potențială alunecare sau cădere.

În acest sfârșit de săptămână am organizat un atelier de short roping în munții Făgărașului, susținut de către Mihnea Prundeanu, ghid montan internațional UIAGM/IFMGA. La acest atelier au participat atât profesioniști – trei colegi ai echipei noastre – cât și amatori dornici de a-și extinde cunoștințele. Pe parcursul celor două zile s-au abordat, atât teoretic, cât mai ales practic, aspecte precum asigurarea în teren de dificultate moderată, metodele de deplasare în teren expus, adaptarea la teren, management-ul grupului și gestiunea riscului.

Cea mai mare parte a activității practice s-a desfășurat sub forma unor scurte ture de alpinism în zonă, pe o frumoasă linie mixtă pe una dintre muchiile desprinse din vârful Văiuga și, respectiv, pe o porțiune a Muchiei Bâlii. În ambele ture s-a exersat mersul concomitent, în coardă scurtă (short roping) sau cu scurte porțiuni cu asigurare de sus (short pitching), urmărindu-se eficiența, fluiditatea în tranziții și, firește, o gestiune corectă a riscului. Conducătorii grupurilor s-au rotit, fiecare participant la atelier având ocazia de a exersa tehnicile prezentate.

Executată corect, tehnica de asigurare în coardă scurtă oferă eficiență în deplasare și, implicit, siguranță în teren moderat și expus. Totuși, fără o bază solidă de cunoștințe și mult exercițiu, această tehnică poate fi periculoasă dacă este utilizată incorect sau fără a fi adaptată la teren.

Piciorul Mosului din munții Rodnei

Cu câteva zile înaintea Paștelui am fost în munții Rodnei, unde am urcat Piciorul Mosului, o frumoasă muchie alpină desprinsă din vârful Pietrosul.

Încadrând spre vest căldarea glaciară a Iezerului, cea care, pe timp de vară oglindește crestele muntelui în frumosul lac cu forma României, Piciorul Mosului este o muchie nordică desprinsă imediat de sub vârful Pietrosul și oferă cel mai accidentat acces spre acesta. Dacă pe timp de vară muchia Piciorul Mosului este un traseu de carpatism, parcurgerea ei pe timp de iarnă face obiectului alpinismului, cu aspect care amintește de muchiile făgărășene și o dificultate ce depinde de condițiile întâlnite (PD/PD+, III, M2-M4).

Beneficiind de condiții bune, am parcurs muchia Piciorul Mosului în aproximativ 5 ore, de la răsăritul încețoșat surprins de peste crestele munților Maramureșului și până în vârful Pietrosul, unde am fost luați în primire de un vânt rece. Depusă în cantități considerabile pentru această perioadă a anului, zapada a creat cornișe spectaculoase în zona superioară a muchiei noastre, dar și a crestei ce urcă spre Pietros. Ultima parte a muchiei a fost abruptă, dar lipsită de dificultăți tehnice. Pentru a coborî în siguranță spre poteca turistică, am dat roată căldării Iezerului, coborând spre stația meteo din vârful Piatra Albă, pe o culme ușor conturată, dar care oferea o bună gestionare a riscului de avalanșă. Pe parcursul întregii zile am avut parte de nori, ceață, soare și ninsoare, părând ca iarna ține neapărat a avea un ultim cuvânt înainte de a lăsa munții pradă primăverii.

Ne bucurăm că am avut ocazia de a parcurge un traseu frumos de alpinism în munții Rodnei, rar parcurs de către cei din sudul țării, ajungând într-un mod inedit pe cel mai de seamă vârf al Carpaților Orientali.

Alpinism în Creasta Morarului

Săptămâna trecută am fost din nou în munții Bucegi, unde am parcurs o scurtă porțiune din Creasta Morarului, cu traversarea Acului Mare, cu urcare și coborâre pe două dintre văile de abrupt ale acestui munte.

Pornind odată cu zorii din Bușteni, am urcat Valea Bujorilor pe o zăpadă bună, printre urmele avalanșelor de topire din ultima perioadă și, după o urcare de căteva ore, am ajuns în creasta Morarului, în dreptul Brâului Mare. De o deosebită frumusețe, locul îndeamnă la popas și admirat văile nordice ale Coștilei, atât de frumos conturate în această perioadă. Privirile ne-au fost atrase în special de Valea Țapului și Colțul Mălinului, locuri prin care sperăm să revenim în curând. Am continuat urcarea spre Creasta Ascuțită, alegând cu grijă cel mai bun traseu printre peticele măricele de zăpadă umezită, ajungând curând la baza Acului Mare, în locul unde Brâul Acelor, poate cel mai spectaculos brâu al Bucegilor, întâlnește Creasta Morarului. Punctat de o cornișă măricică la obârșia Văii Poienii, continuată cu o zonă considerabilă acoperită de zăpadă, depășirea acestui loc a necesitat o traversare expusă și o scurtă porțiune de cățărare mixtă, în condițiile stâncii friabile și terenului vegetal înclinat și instabil al primului dintre Acele Morarului. Pentru traversarea Acului Mare am păstrat colțarii în picioare, utili pentru zonele în care zăpada încă era prezentă. Ne-am retras spre vale pe Râpa Mare, o variantă nu foarte facilă pentru coborâre, având în vedere panta accentuată din zona superioară, însă mult mai sigură decât traversarea zonelor cu plăci de vânt de la baza Degetului Roșu și până la intrarea spre Acul Crucii, unde câteva fracturi recente îndemnau la prudență. Zăpada a fost bună pentru coborâre, ajungând pe înserat în Poiana Morarului.

O tură de alpinism de nivel mediu (PD+, II+, M2), incursiunea pe creasta Morarului cu traversarea Acului Mare a avut toate ingredientele unei zile frumoase: urcare pe zăpadă, pasaje de cățărare mixtă, rapeluri și descățărare pe gheață, toate în decorul superb al Bucegilor încărcați de zăpadă.

Râpa Mare a fost parcursă în premieră pe timp de vară de către frații Țiteica în anii ’20; pe timp de iarnă, în funcție de condițiile întâlnite, ascensiunea ei poate fi destul de dificilă. De asemenea, tot în urmă cu un veac, Bucura Dumbravă descrie traversarea Acului Mare, pe care îl compară cu spinarea unui colos antediluvian și una dintre cele mai frumoase urcări ale Bucegilor.

În perioada imediat următoare, ghizii noștri organizează ture de drumeție, alpinism și cățărare, fie deja programate, fie la cerere.