Săptămâna trecută am revenit în munții Bucegi pentru un traseu istoric de cățărare pe stâncă – Creasta Malinului.
Ridicat asemeneni unei catredrale deasupra Văii Mălinului, Văii Seci a Coștilei și Văii Țapului, Colțul Mălinului a fost urcat în premieră la 19 noiembrie 1933 de către o echipă din care făceau parte, pe lângă alții, Nicu Comănescu și Nae Dimitriu, cele mai importante figuri alpine autohtone din acea perioadă; după atingerea vârfului, s-a coborât Hornul Ascuns, urmat de o friguroasă iarnă de noiembrie. Abia în august 1935, o echipă condusă de Nae Dimitriu a realizat întregul parcurs al Crestei Malinului, de la baza Colțului și până în Brâul Mare al Coștilei, traversând spectaculos Dintele dintre Colți și Colțul de Sus.
În tura noastră din urmă cu câteva zile am coborât Hornul Ascuns și am ajuns la baza Colțului Mălinului. Am continuat apoi pe traseul crestei, așa cum a fost el parcurs în 1935, abia apoi realizând că am “ratat” cu doar câteva zile o aniversare de 91 de ani de la premieră.
Zona a fost parțial recondiționată cu ancore mecanice în 2021, moment în care s-au montat ancore mecanice pentru rapel pe Hornul Ascuns și s-au verificat pitoanele de pe Creasta Malinului; ulterior, pe ultima porțiune a acesteia de sub vârful Colțului au mai apărut alte două ancore mecanice. Nu mică ne-a fost surpriza să descoperim pe Hornul Ascuns niște protecții de o calitate cel mult îndoielnică și, foarte important, montane extrem de prost în stâncă, precum se poate vedea aici. În limita timpului – căci venisem acolo cu alt scop! – am îndepărtat patru dintre acestea, în teren rămânând alte trei: una, pe care o putem considera oarecum utilă, în aval de Dintele dintre Colți, și alte două, inutile și periculoase, care nu au putut fi îndepărtate în acel moment.
Cu acest prilej, reafirmăm dedicarea noastră pentru a oferi experiențe montane în grupuri mici, atent dimensionate în funcție de dificultățile terenului și experiența participanților, astfel încât riscurile inerente să fie cât mai reduse. Grupurile mari și improvizațiile de orice fel nu oferă decât un fals sentiment de siguranță, statistica accidentelor și incidentelor fiind grăitoare.
În încheiere, ne-am bucurat de ziua petrecută în abruptul Bucegilor și cu reîntâlnirea cu Creasta Malinului și spectaculoasa zonă deasupra căreia se ridică. În ciuda gustului amar lăsat de iresponsabilitatea unora, vom privi întotdeauna muntele și natura cu aceeași pasiune și vom oferi sfaturi și exemple pozitive oricui este deschis să le urmeze.
