Potcoava căldării Musala

Abia ce-am isprăvit o filă de calendar de la ultima incursiune la sud de Dunăre, în care am urcat vârful Musala pe traseul clasic, și iată că revenim în munții Rila, de data aceasta pentru un traseu inedit: potcoava căldării Musala în condiții de iarnă.

Am luat Rila sub bocanci încă dinainte de răsărit, atât din dorința de a prinde condiții cât mai bune în traseu, dar și pentru a fi mai rapizi decât vremea, anunțată mai rea spre după amiază. Am abordat potcoava căldării Musala de la vest spre est, primul vârf urcat fiind Aleko, 2713 metri, care debutează cu o custură ornată cu cornișe. Înaintăm cu spor, admirând atât lumina răsăritului și bucurându-ne de vizibilitatea impresionantă, care ne dezvăluie din ce în ce mai mult creasta munților Pirin, cât și cornișele din ce în ce mai impresionante atârnate de creasta dintre Bezimenem și vârful Musala, care, cu cei 2925 metri ai săi, este cel mai înalt vârf din țara vecină și din întreaga peninsulă balcanică. Suntem singuri pe vârf, alături de un peisaj impresionant, alături de vânt și de clădirile stației meteo care trădează prezența omului în zonă. Urmărim cu privirile continuarea traseului spre vârful Malka Musala (2902 metri), până unde avem de parcurs cea mai spectaculoasă și dificilă parte a traseului propus. Ne strecurăm printre jandarmii de granit, printre dinții Musalei (Trionite), când pe deasupra lor și când pe dedesubt. Ajungem și la diavolul Musalei, o formațiune de o formă caracteristică, și apoi pe vârful Malka Musala sau Musala Mică, al doilea vârf ca înălțime din munții Rila. Fiind înaintați în zi, soarele începe să ardă cu putere, iar zăpada începe să se schimbe fundamental când ajungem, după alte câteva descățărări și traversări, pe Ireček (2852 metri) și decidem să coborâm spre cabană și, mai departe, pe drumul bătut spre stațiunea Boroveț, desprinsă parcă din apocalipticul sfârșit de sezon de schi.

Potcoava căldării Musala este o variantă inedită de a urca acoperișul Rilei, vara fiind accesibilă fără materiale tehnice deosebite (scrambling, UIAA II-III), și iarna un traseu spectaculos de alpinism, cu porțiuni expuse și zone greu de protejat în totalitate, dar fără a fi realmente dificil (PD, M1, 700m). În condiții de iarnă, este important de abordat în echipă compactă, atât pentru a putea asigura siguranța necesară, cât și pentru o bună viteză de deplasare a grupului.

Tura a fost organizată și condusă de ghizii Radu Hera și Andrei Badea. Ne-am bucurat de revenirea în Parcul Național Rila, remarcând totodată potențialul pe care îl are zona pentru trasee interesante. Până la urmă, viitorul ni-i deschis tuturor.

Vârful Musala, iarna în Rila

Prima plimbare “din străinătate” a acestui an a avut loc în Bulgaria, unde am urcat în condiții de iarna și vânt puternic vârful Musala din munții Rila, unul dintre Parcurile Naționale ale vecinilor de la sud de Dunăre.

Înalt de 2925 metri, vârful Musala este cel mai înalt vârf al Bulgariei și, totodată, cel mai înalt vârf al întregii Peninsule Balcanice, depășind cu câțiva metri Olimpul grecilor. Numele său provine din timpul ocupației otomane, musalla desemnând un loc de rugăciune, aflat în apropierea divinității.

Ca și anul trecut, și de această dată ascensiunea vârfului Musala în condiții de iarna a fost plănuită având în vedere vântul puternic anunțat de meteorologi. Astfel, am urcat la finalul primei zile spre una dintre cabanele de schi din zona superioară a stațiunii Boroveț, urmând ca plecarea spre vârf să fie făcută înainte de răsăritul soarelui. Planul a dat roade, ajungând pe vârf cu puțin înainte ca vântul puternic să se dezlănțuie – nu că până atunci ar fi fost o simplă adiere. Am coborât într-un Boroveț cald și plin de vânt, aproape pustiu și apocaliptic, ca orice stațiune de schi atunci când condițiile nu permit practicarea sporturilor de iarnă.

Pe drumul de întoarcere am făcut un scurt ocol spre peștera Prohodna, una dintre cele mai fascinante și vizitate obiective carstice ale Bulgariei.

Cu aproape 20 de kilometri sub tălpi și o diferență de nivel de peste 1100 metri parcurse într-o singură zi, urcarea vârfului Musala în condiții de iarna și vânt puternic, a fost, cu siguranță, o frumoasă reușită pentru cei care ne-au însoțit în munții Rila și ne bucurăm că am putut fi alături de ei prin ghizii Andreea Nuță, de la Alpine-Challenge, și Andrei Badea.

În acest an avem plănuite câteva excursii înafara țării, detaliile putând fi urmărite pe pagina noastră de ture.

Iarna pe vârful Musala

În acest sfârșit de săptămână am fost în munții Rila din Bulgaria, unde am urcat vârful Musala în condiții dificile de iarna, într-o tură frumoasă și solicitantă de alpinism clasic.

Situat în Parcul Național Rila și înalt de 2925 de metri, vârful Musala este nu doar acoperișul Bulgariei, ci este și cel mai înalt vârf din întreaga peninsulă balcanică. Accesibil vara pe diferite trasee de drumeție sau cățărare ușoară, vârful Musala iarna poate pune probleme în cazul unor condiții dificile, cu zăpadă neconsolidată sau vânt foarte puternic. Zona superioară a văii glaciare a Bistriței este amenajată pentru sporturi de iarnă, iar instalațiile pot fi utile și celor care doresc să urce pe vârf. Această variantă, este, de fapt cea preferată de majoritatea, însă reduce drastic timpul petrecut pe munte efectiv, opțiune pe care noi am evitat-o din start, plănuind să urcăm pe jos, în două zile. Din păcate, însă, nu orice profesionist este caracterizat de profesionalism, astfel că ne-am văzut nevoiți să reconfigurăm planul de a urca iarna pe Musala, în condițiile vântului puternic anunțat de meteorologi și care a paralizat activitatea pârtiilor de schi.

Pornind înainte de zori din Boroveț, una dintre stațiunile importante de schi ale vecinilor bulgari, prindem răsăritul de picior în golul alpin, moment în care suntem luați în primire și de primele rafale sălbatice. După o scurtă pauză pentru micul dejun și reorganizarea echipamentului în stația de jos a telescaunului Markudjik, continuăm urcușul spre vechea cabană Musala și, o treaptă glaciară mai sus, printre rafale sălbatice, spre refugiul Ledenoto Ezero (Lacul Înghețat sau, așa cum mai este cunoscut, refugiul Everest). Vizibilitatea scade drastic și ninsoarea începe să cadă din cerul devenit acum de plumb. Urmăm muchia stâncoasă punctată cu cabluri de asigurare și ajungem pe vârful Musala într-un alb total și pe un vânt furios. O poză chinuită este tot ce luăm cu noi, înainte de a ne urma proprii pași. Atmosfera se mai îndulcește odată ce coborâm sub plafonul de nori, însă zăpada înmnuiată peste zi pune oarece probleme la înaintare. Borovețul ne primește murat într-o ploaie de primăvară, dar bucuria unei zile frumoase este mai caldă decât stropii mohorâți și reci.

Distanța de 23 de kilometri, cei peste 1500 de metri diferență de nivel și vântul puternic au făcut din ziua petrecută spre vârful Musala iarna o frumoasă încercare, spectaculoasă și deloc ușoară, atât pentru iubitorii de munte care ne-au însoțit, cât și pentru ghizii noștri Ilinca Stoenică și Andrei Badea. Ne bucurăm că, în ciuda dificultăților de organizare, am reușit, și de această dată, să obținem totul dintr-o zi petrecută în natură, fără a face compromisuri.