Din nou pe Hornul Ascuns din Bucegi

La sfârșitul săptămânii trecute am revizitat locuri deosebit de dragi din Bucegi, într-o tură în care am urcat Colțul Mălinului prin Hornul Ascuns.

Valea Țapului ne-a fost cale de acces în abrupt și, cum-necum, am găsit-o parcă necălcată de om de ceva timp. Vegetația deasă a acoperit complet bruma de potecă, iar zmeura și urzicile întâlnite au întârziat sănătos momentul echipării cu cele necesare abordării unei văi de abrupt în siguranță. Trecem fiecare săritoare, bucurându-ne de stânca aderentă și de peisajul spectaculos. Admirăm Hornul Mare al Țapului, un traseu de cățărare care astăzi împlinește 85 de ani de la premieră, și ajungem curând în dreptul marelui obstacol al văii, Priponul Văii Țapului sau, dacă doriți, ceaunul. Odată ocolit, ajungem fără rapid într-o fermecătoare prispă a Crestei Frumoase, de unde avem o primă perspectivă de ansamblu asupra Colțului Mălinului.

Loc încărcat de istorie alpină autohtonă, Colțul Mălinului a fost urcat în premieră la 19 noiembrie 1933 de către o echipă condusă de cei mai buni cățărători ai momentului, Nicu Comănescu și Nae Dimitriu. Un an mai târziu, Dimitriu urcă Hornul Ascuns, traseu folosit la coborâre în ascensiunea anterioară și, finalmente, în 1935 parcurge integral Creasta Mălinului, până în Brâul Mare al Coștilei.

Hornul Ascuns ne-a condus, preț de două lungimi de coardă, spre îngusta creastă a Mălinului. Ascensiunea a fost frumoasă și plăcută, fără a fi deosebit de dificilă (grad UIAA IV), iar peisajele au fost la înălțime. Ah, ba chiar am păcălit și căldura, căci orientarea nordică a hornului îl ascunde de soare în cea mai mare parte a zilei.

Am continuat pe Creasta Mălinului, pe lângă Dintele dintre Colți și Colțul de Sus, până în Brâul Mare, schimbând și adăugând câteva pitoane pentru traversări, din dorința de a face zona mai sigură în condiții de iarnă. Hățașul brâului ne-a condus, așa cum îi este obiceiul, spre Valea Priponului.

Bucegii sunt, ca și Piatra Craiului, un paradis pentru iubitorii de carpatism și cățărare, iar mulțimea traseelor clasice care îți oferă nu doar peisaje fabuloase, ci și o mai bună cunoaștere a reliefului de ansamblu, este martor. Următoarea tură planificată de carpatism în Bucegi este la sfârșit de octombrie, când vom merge pe Hornul Coamei, însă, până atunci, te rugăm să ne contactezi cu sugestii pentru orice fel de tură privată.

Recondiționare în Colțul Mălin

Colțul Mălin se înalță ca o imensă catedrală deasupra Văii Mălinului, Văii Seci și Văii Țapului, aruncând pereți abrupți spre fiecare dintre acestea. Vârful colțului a fost urcat pentru prima dată la 19 noiembrie 1933 de către Nicu Comănescu, Nae Dimitriu, Gheorghe Frim și Ion Șincan pe o combinație de praguri și fisuri dinspre versantul nordic al colțului, cel ce cade spre Valea Seacă a Coștilei. După atingerea vârfului, cei patru au coborât în rapeluri Hornul Ascuns și au petrecut o noapte friguroasă în jnepenii Crestei Frumoase. Întregul parcurs al Crestei Mălinului, din Brâul cu Jnepeni și până în Brâul Mare al Coștilei, a fost realizat de Nae Dimitriu, Constantin Țico, Mircea și Adina Cassanovici în august 1935.

La început de iulie 2021 s-au făcut câteva recondiționări în zonă, ca parte a inițiativei mai largi a membrilor Societății Ghizilor și Liderilor Montani de a recondiționa traseele clasice de carpatism și cățărare din Bucegi. Astfel, pe traseul Dimitriu de pe Creasta Mălinului au fost verificate pitoanele vechi și jnepenii care se folosesc pentru amenajarea regrupărilor, s-a montat o ancoră mecanică în a treia regrupare și s-au îndepărtat pietrele instabile de pe traseu. Totodată, Hornul Ascuns a fost amenajat pentru retragere în rapeluri, fiind montate ancore mecanice în cele două regrupări ale traseului. Rapelurile sunt lungi, primul de aproximativ 35 de metri, iar al doilea de 40, fiind așadar necesar a se folosi două corzi pentru retragerea pe Hornul Ascuns.

Dorim să precizăm că această recondiționare nu a modificat în vreun fel stilul de parcurgere a Crestei Mălinului, regrupările fiind în continuare realizate cu ajutorul jnepenilor sau bolovanilor solizi întâlniți pe parcurs (prima, a doua și a cincea regrupare), utilizând protecții mobile (a patra regrupare) sau cu ancora mecanică montată în a treia regrupare.

Ne dorim ca prin această acțiune pasionații de carpatism și cățărare să își îndrepte pașii și spre Colțul Mălin, o zonă deosebit de frumoasă, care merită atenția oricărui iubitor de Bucegi. La acțiune au participat în mod voluntar ghizii montani Andrei Badea și Eugen Horjea, materialul folosit provenind din fonduri personale.