Pe Mytikas prin culoarul Louki, drumeție în Olimp

Săptămâna trecută am vizitat însoritul țărm al Eladei și am urcat vârful Mytikas din muntele Olimp, lăcaș al zeilor anticilor greci.

Ca și în precedenta incursiune prin aceste locuri,  de la care s-a scurs aproape un an, frumusețea pădurilor de pini, apa rece și limpedee a Enipeei și multicolorele plante mediteraneene au caracterizat prima zi petrecută pe Olimp. Norii de vară și-au făcut, în stil caracteristic, de cap pe crestele înalte, însă drumeții din firul văii au avut parte de o binevenită umbră, pe lângă răcoarea adusă de apropierea de apă.

De această dată am abordat vârful Mytikas, cel mai întalt vârf al Greciei și al treilea din peninsula balcanică, prin culoarul Louki, un culoar de abrupt ce aduce cu văile de abrupt ale Pietrei Craiului și este depășit prin cățărare ușoară (scrambling). Pe vârful de 2918m am admirat împrejurimile și jocul norilor ridicându-se din vale și, după vizitarea învecinatului vârf Skala, aflat de-a lungul potecii internaționale E4, pe care am urcat din vale, am luat sub bocanci poteca spre Portes, o frumoasă șa cu vedere spre vâcăldarea Kazania, și cabana din a doua seară.

Dacă vântul puternic și ceața deasă nu au dat nimănui ghes a pleca în căutarea apusului, la crăpat de ziuă am urcat pe vârful închinat Sfântului Ilie – Profitis Ilias – de unde am privit cum astrul zilei se înalță din Egee. În coborâre, Platoul Muzelor a lăsat loc pădurii de pini și, mai jos, de fagi și lauri, revenind în cele din urmă pe țărmul elen.

Drumeția noastră de trei zile pe muntele Olimp ne-a oferit ocazia de a cunoaște mai mult din acest munte fabulos. De altfel, în mai toate activitățile pe care le organizăm preferăm să petrecem cât mai mult timp în natură, pe munte, nefiind adepții bifatului unui vârf în goană. Am fost impresionați de organizarea turistică din Grecia, potecile fiind bine construite și întreținute, capabile să susțină fluxul foarte mare de turiști, și, bineînțeles, cabanele de munte bine gestionate de către cluburile proprietare.

Drumeția pe vârful Mytikas și Olimp din Grecia a fost organizată de ghizii noștri Andrei Badea și Ilinca Stoenică, lideri montani internaționali și membri ai Societății Ghizilor și Liderilor Montani. Este una dintre activitățile montane internaționale, pe care echipa noastră le organizează în afara României. În perioada următoare, vom vizita Alpii Iulieni și vârful Triglav, dar și Atlasul marocan.

Iarna pe vârful Musala

În acest sfârșit de săptămână am fost în munții Rila din Bulgaria, unde am urcat vârful Musala în condiții dificile de iarna, într-o tură frumoasă și solicitantă de alpinism clasic.

Situat în Parcul Național Rila și înalt de 2925 de metri, vârful Musala este nu doar acoperișul Bulgariei, ci este și cel mai înalt vârf din întreaga peninsulă balcanică. Accesibil vara pe diferite trasee de drumeție sau cățărare ușoară, vârful Musala iarna poate pune probleme în cazul unor condiții dificile, cu zăpadă neconsolidată sau vânt foarte puternic. Zona superioară a văii glaciare a Bistriței este amenajată pentru sporturi de iarnă, iar instalațiile pot fi utile și celor care doresc să urce pe vârf. Această variantă, este, de fapt cea preferată de majoritatea, însă reduce drastic timpul petrecut pe munte efectiv, opțiune pe care noi am evitat-o din start, plănuind să urcăm pe jos, în două zile. Din păcate, însă, nu orice profesionist este caracterizat de profesionalism, astfel că ne-am văzut nevoiți să reconfigurăm planul de a urca iarna pe Musala, în condițiile vântului puternic anunțat de meteorologi și care a paralizat activitatea pârtiilor de schi.

Pornind înainte de zori din Boroveț, una dintre stațiunile importante de schi ale vecinilor bulgari, prindem răsăritul de picior în golul alpin, moment în care suntem luați în primire și de primele rafale sălbatice. După o scurtă pauză pentru micul dejun și reorganizarea echipamentului în stația de jos a telescaunului Markudjik, continuăm urcușul spre vechea cabană Musala și, o treaptă glaciară mai sus, printre rafale sălbatice, spre refugiul Ledenoto Ezero (Lacul Înghețat sau, așa cum mai este cunoscut, refugiul Everest). Vizibilitatea scade drastic și ninsoarea începe să cadă din cerul devenit acum de plumb. Urmăm muchia stâncoasă punctată cu cabluri de asigurare și ajungem pe vârful Musala într-un alb total și pe un vânt furios. O poză chinuită este tot ce luăm cu noi, înainte de a ne urma proprii pași. Atmosfera se mai îndulcește odată ce coborâm sub plafonul de nori, însă zăpada înmnuiată peste zi pune oarece probleme la înaintare. Borovețul ne primește murat într-o ploaie de primăvară, dar bucuria unei zile frumoase este mai caldă decât stropii mohorâți și reci.

Distanța de 23 de kilometri, cei peste 1500 de metri diferență de nivel și vântul puternic au făcut din ziua petrecută spre vârful Musala iarna o frumoasă încercare, spectaculoasă și deloc ușoară, atât pentru iubitorii de munte care ne-au însoțit, cât și pentru ghizii noștri Ilinca Stoenică și Andrei Badea. Ne bucurăm că, în ciuda dificultăților de organizare, am reușit, și de această dată, să obținem totul dintr-o zi petrecută în natură, fără a face compromisuri.