Din nou pe Muchia dintre Timbale

Nu putem vreodată sta departe de Piatra Craiului și de minunatele sale locuri ascunse care se dezvăluie doar privirilor celor care se încumetă să străbată labirintul de calcar, astfel că în la finele săptămânii trecute am parcurs Muchia dintre Timbale.

Cu o siluetă impresionantă ce atrage ca un magnet privirile drumeților care parcurg creasta Pietrei Craiului, Muchia dintre Timbale delimitează Padina lui Călineț de megieșa de la sud, Valea Podurilor. Dincolo de dificultățile de orientare specifice acestui gen de trasee, Muchia dintre Timbale oferă, pe parcursul său direct, căteva porțiuni frumoase de cățărare, cu pasaje de până la gradul V/V-, cu protecții mobile.

Ca și la ultima incursiune prin aceste locuri de vis, am preferat suișul direct din șaua Caprelor, identificând o linie frumoasă care să ne conducă spre muchia matematică. Colții Gemeni ne-au fost tovarăși de drum, ca și hornul spectaculos însoțit de hățașul Brâului de Sus la traversarea Muchiei Țimbalului Mic. Desigur, nici spre Călineț lucrurile n-au stat degeaba, devălmășia de hornuri, creste și țancuri fiind copleșitoare, însă un pic ștearsă de soarele dur al verii indiene (de care, între noi fie vorba, sperăm să avem parte cât mai mult!). În fine, ne-am bucurat succesiv de toate obstacolele muchiei noastre, răzbind finalmente în forfota crestei, pe Vârful dintre Țimbale, și coborând pe drumul binecunoscut.

Prima ascensiune menționată în literatură Muchia dintre Țimbale a fost cea din 23 iulie 1939 de către Titi Ionescu și Ion Ionescu-Dunăreanu, membrii ADMIR; ei au ocolit cea mai dificilă porțiune, aflată imediat în aval de ceea ce astăzi numim șaua Hornului N.

Muchia dintre Timbale, ca și muchiile desprinse din celelalte Țimbale ale Pietrei Craiului, oferă o aventură diversă și peisaje pe măsură.

Prin Hornul lui Nicu, carpatism în Piatra Craiului

La mijlocul săptămânii trecute, strecurați cu mai mult sau mai puțin succes printre ploile acestui capricios sfârșit de vară, am fost în Piatra Craiului, unde am urcat în Muchia dintre Țimbale prin Hornul lui Nicu sau, așa cum este adesea numit, Hornul N.

Botezat în urma aventurilor unor inițiați în abruptul vestic al Pietrei Craiului de la sfâșitul anilor ’60, Hornul lui Nicu este unul dintre afluenții Padinei lui Călineț atât de fotogenici și, aparent, inabordabili, ce cad din Muchia dintre Țimbale. Astfel, luăm la pas alba vale a Călinețului, unde ne bucurăm de stâncă uscată și privim cu nesaț către pereții care ne înconjoară, căci este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase și complexe zone alpine din Carpații românești. Nu după mult timp pornim pe Hornul lui Nicu, pe al cărui fir se desfășoară, de fapt, și traseul convențional al Brâului de Sus, traseu spectaculos ce încinge abruptul, la mare altitudine, din Padina Popii și până la Valea Urzicii. Talvegul hornului încă trădează ploaia din ziua precedentă, dar înaintăm fără dificultate până când ne trezim cu capul în nori, prin care distingem, doar prin voia ceții, spectaculoasele forme de relief din jur.

Cu greu ne rupem de frumusețea locului și, prin zona superioară a Muchiei dintre Țimbale, ajungem curând în creasta Pietrei Craiului, unde suntem luați în primire de câțiva stropi. Coborâm spre baza muntelui printr-un traseu clasic, prin Vâlcelul cu Smârdar și Vâlcelul cu Fereastră.

Hornul lui Nicu oferă posibilități relativ facile din punct de vedere tehnic (dificultatea nu depășește gradul UIAA III+) pentru abordarea Muchiei dintre Țimbale pe versantul său nordic și poate reprezenta o inedită variație pentru iubitorii de carpatism (parcurgerea văilor de abrupt și brâurilor aflate cu precădere în munții Bucegi și Piatra Craiului) aflați în bazinul Padinei lui Călineț.

Abruptul vestic al Pietrei Craiului are în continuare de oferit un cufăr de bijuterii, unul ce pare fără fund…

Vara pe Padina lui Calinet, carpatism în Piatra Craiului

Padina lui Calinet este una dintre marile artere de pătrundere în abruptul vestic al Pietrei Craiului și poate cea mai complexă zonă alpină din acest masiv. Desfășurată între Țimbalul Mare și Vârful dintre Țimbale, Padina lui Calinet reprezintă calea de acces pentru cele mai multe trasee de cățărare de pe malurile sale, complexitatea zonei putând rivaliza cu Coștila Bucegilor.

În ultimul sfârșit de săptămână am parcurs Padina lui Calinet de la celebra Scara de Fier, a cărui vârstă se apropie de centenar, și până în șaua Călinețului, în creasta Pietrei Craiului. Obstacolele firului văii sunt variate și frumos de trecut și, fără a fi prea dificile tehnic (dificultatea nu depășește gradul IV UIAA), valea este accesibilă și pasionaților de carpatism aflați la început de drum. Firește, cei care nu doresc abordarea directă a săritorilor pot alege variantele ocolitoare, însă acestea sunt, în unele cazuri, aeriene și friabile, putând fi mai periculoase decât cățărarea obstacolelor. Urcând firul văii, am lăsat în urmă traseele de cățărare ale bazinului Călinețului, precum Creasta Șoimilor, Creasta Frumoasă, Creasta Coarnele Caprei și Creasta Piticului, dar și mai puțin cunoscuta zonă a Cetății Sfărâmate, aflate în zona superioară a Muchiei Dintre Țimbale, dincolo de Brâul de Sus.

Cei interesați de coborârea văii pot folosi hățașele ocolitoare sau pot coborî în rapel săritorile, cele mai multe dintre ele fiind prevăzute cu pitoane la capătul superior (vechi, de calitate îndoielnică), iar cea mare cu două ancore mecanice, montate în peretele din stânga.

Carpatismul oferă poate cea mai frumoasă variantă de a descoperi peisaje altfel inaccesibile, văile de abrupt și brâurile Bucegilor și Pietrei Craiului fiind adevărata comoară a acestor munți. Astfel, te invităm la tabăra de carpatism din munții Bucegi, dedicată în special celor care au deja o experiență cel puțin minimă de carpatism, fiind o frumoasă oportunitate de a cunoaște pe îndelete zonele de abrupt din Bucegi la început de toamnă.