Primăvara pe Valea Morarului

În acest sfârșit de săptămână am fost din nou în munții Bucegi, unde, alături de colegii de la Outdoor the World, am parcurs Valea Morarului pe zăpadă, în condiții de primăvară târzie.

Concepută ca o tură-atelier, în această ieșire s-a exersat utilizarea colțarilor și pioletului, echipamente esențiale pentru alpinism. După ce fiecare participant s-a refamiliarizat cu tehnicile de bază pentru oprirea în piolet, am continuat urcușul pe Valea Morarului, urmând firul acoperit complet de zăpadă. Am înaintat pe zăpadă bună până în prima căldare glaciară, la confluența firului principal cu Vâlcelul Curmăturii Bucșoiului, însă urmele avalanșelor recente și scurgerile de zăpadă la care am fost martori ne-au îndemnat la prudență și atenție în alegerea celei mai bune rute pentru urcarea spre căldarea superioară. O scurtă traversare expusă, unde am utilizat coarda, ne-a condus în amfiteatrul văii, aflat imediat la nord-est de vârful Omu. Cornișa mare atârnată de buza șeii Morarului ne-a îndreptat pașii spre Creasta Morarului, unde am luat o binemeritată pauză, până când vântul ne-a dat ghes la mers. Din creastă am putut privi spre Coștila și am făcut, ca și la pătrunderea în Valea Morarului, o scurtă prezentare a reliefului, văile și brâurile nordice fiind frumos evidențiate de zăpadă. De la vârful Omu am continuat spre șaua Hornurilor, coborând în Valea Mălăiești pe Hornul Mare, plin de zăpadă umedă și parțial scursă.

În ziua următoare, o parte din grup a făcut o scurtă drumeție până la vârful Grecului, iar cealaltă o incursiune prin abruptul nordic al Bucșoiului Mic, în care s-a continuat inițierea în tehnicile alpine.

Arși de soarele primăvăratic, ne-am bucurat să putem împărtăși frumusețile văilor glaciare ale Bucegilor cu prieteni veniți de departe și, nu în ultimul rând, să fi putut pune umărul la dragostea față de munții înalți, acoperiți de zăpadă.