Nu a trecut foarte mult timp de la ultima incursiune în Parcul Național Piatra Craiului și iată-ne din nou ajunși în această zonă frumoasă a Carpaților, într-o nouă tură de alpinism: creasta Pietrei Craiului pe timp de iarnă.
Am plecat dimineață de la cabana Curmătura, inaugurată de SKV în 1937, unde ajunsesem cu o seară înainte. Poate e doar impresia trecerii timpului, însă, în comparație cu alte cabane din Carpați, Curmătura arată mai mult decât decent, însă principala problemă rămâne lipsa apei. Urcând spre vârful Turnu, privim de la balconul șeii Crăpăturii spre Poiana Mărului și Holbav, satele pitorești ale munților Perșani, dominate de inconfundabila siluetă a Măgurii Codlei, un munte care merită pe de-a-ntregul coroana Țării Bârsei. Zăpada este mare și înaintăm cu greu în unele zone, în altele trecerea fiind ușurată față de parcursul de vară. Ajungem în creasta Pietrei Craiului unde zăpada-i tot mare, închegată în forme felurite de vânt. Până în șaua Padinei Închise parcursul este istovitor, căci am mers exact prin depozitele de vânt ale codului galben încheiat cu o zi în urmă.
Urcușul pe vârful Padinei Popii este în condiții bune căci, așa cum ne așteptam, creasta este dezgolită de majoritatea zăpezii recent căzute și doar în depozitele de vânt ne afundăm – uneori considerabil, până la șold. Până la vârful Ascuțit depășim o scurtă porțiune tehnică, admirând pe partea dreaptă frumoșii pereți ai Padinei Închise și Padinei Popii. În cele din urmă, rămânem să petrecem noaptea în refugiul de pe vârful Ascuțit, sperând la un apus și un răsărit memorabile.
Din păcate, însă, peste noapte a nins viscolit, iar dimineața creasta era învăluită de ceață, vizibilitatea fiind extrem de redusă. În aceste condiții, am decis să ne retragem, urmând linia culmii ce coboară de la vârful Ascuțit și traversând în firul vâlcelului Padinilor Frumoase în zona forestieră, unde riscul de avalanșă era mult diminuat. Pentru variație și pentru a presăra aventură peste tura noastră, am urmat vâlcelul la vale, până la intrarea în Prăpăstiile Zărneștilor. Zonele traversate au fost deosebit de sălbatice, cu rupturi de pantă și mici cascade, doborâturi și urme de animale.
În această tură am probat o bluză de corp din lână merino Thermowave Prodigy și am fost deosebit de încântați de confortul termic oferit și de faptul că, în ciuda celor două zile de efort, nu am avut parte de mirosuri neplăcute. Thermowave este un producător lituanian de îmbrăcăminte outdoor din lână merino de cea mai bună calitate, iar produsele lor sunt disponibile la Annapurna.
Am petrecut o zi frumoasă pe creasta Pietrei Craiului, o tură clasică de alpinism pe timp de iarnă, și, chiar dacă de această dată nu am reușit planul inițial, am avut parte de aventură și explorare în zone mai puțin umblate. Parcursă pentru prima dată iarna în 1927 de către Carl Lehmann și Erwin Csallner, Creasta Pietrei Craiului rămâne una dintre cele mai frumoase ture de alpinism din Carpații românești și vă suntem alături dacă doriți să o realizăm împreună.