Initiere în carpatism

În ultimul sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de initiere în carpatism.

Carpatismul sau drumeția alpină constă în acele trasee aflate între drumeție și cățărare pe stâncă, preluând elemente din fiecare. Cu un teren variat, de la zone cu vegetație abundentă, grohotișuri, zone expuse și trepte verticale de stâncă, carpatismul necesită o bună experiență în drumeție, orientare în teren montan complex, abordare a zonelor expuse, neamenajate, precum și tehnici elementare de cățărare pe stâncă și manevre de coardă. La nivel internațional, carpatismul este încadrat, conform cotației elvețiene pentru traseele de drumeție, la drumeție alpină dificilă (T5) și drumeție alpină foarte dificilă (T6). O activitate populară în Carpații românești, traseele de carpatism se află cu precădere în munții Bucegi și Piatra Craiului.

Pe parcursul celor trei zile de atelier de initiere în carpatism am abordat, în manieră teoretică și practică, nodurile utilizate în carpatim, tehnici de deplasare pe stâncă în bocanci, asigurarea partenerului și coborârea în rapel. Două zile au fost rezervate exersării tuturor tehnicilor în teren real de carpatism, parcurgându-se, în două echipe, atât zone clasice din abruptul vestic al Pietrei Craiului, cât și locuri mai puțin umblate. Pe parcursul acestor două ture, participanții la acest atelier de initiere în carpatism au descifrat traseele, și-au asigurat partenerii și au pregătit rapelurile pentru coborârea zonelor accidentate. Ploile, specifice acestei perioade, ne-au lăsat, în general, în pace, lucru care a demonstrat tuturor cât de importantă este organizarea unei ture de carpatism.

Mulțumim, Radu Hera și Andrei Badea. Am învățat în sfâșit rapel și am prins încredere mai multă în echipament și in noduri. Ne vedem curând sper.

Acest atelier de initiere în carpatism a fost organizat de ghizii montani Andrei Badea (SGLM) și Radu Hera (AGMR).

Odată ce ieși din zona potecilor marcate de drumeție, carpatismul îți dezvăluie adevărata față a Bucegilor și Pietrei Craiului. Te invităm să cunoști alături de noi aceste minunate zone ale Carpaților, fie în turele noastre, fie pe cont propriu, fiind alături de tine cu sfaturi și sprijin în aventura ta în natură.

Iarna pe Hornul N, alpinism în Crai

În plin debut al unei primăveri cu puternice accente de iarnă (sau nu prea!), am fost în Piatra Craiului unde am încercat să urcăm Hornul N, unul dintre afluenții sudici ai Padinei lui Călineț, un frumos traseu de carpatism pe timp de vară, dar un provocator traseu de alpinism în conditii de iarnă.

Brândușele care împânzeau ca un covor Podul lui Călineț au lăsat, treptat, loc pădurii ce trăda din plin ploaia căzută cu o zi în urmă. Ajungem într-un timp regulamentar la baza Malului Galben și, mai departe, la locul fostei Cabane Ascunse, în apropierea căruia se găsește astăzi refugiul turistic. Privirile zboară spre Muchia dintre Țimbale, acum acoperită de o pudră timidă de zăpadă, și spre șeile care îi dau forma caracteristică. În una dintre aceste șei plănuim să ajungem și noi, după parcurgerea Hornului lui Nicu sau, așa cum este uneori alintat de cei inițiați în abruptul vestic al Pietrei Craiului, Hornul N. De fapt, Hornul N face parte din ceea ce, în mod convențional, este traseul Brâului de Sus, care în bazinul Padinei lui Călineț își pierde caracteristicile geologice de brâu.

Lăsăm în urmă Scara de Fier, mărturie încă vie a primilor exploratori ai abruptului Pietrei Craiului, și intrăm în firul Padinei lui Călineț. Înaintăm cu spor pe zăpada tare a dimineții și privim spre Creasta Frumoasă, Creasta Coarnele Caprei și Creasta Piticului, ajungând în cele din urmă la baza traseului nostru, Hornul N. După o primă porțiune lipsită de dificultăți tehnice, înclinarea crește și coarda iese din rucsac. Depășim câteva săritori ițite parțial din zăpadă și tapetate cu un deget de gheață, însă zăpada devine din ce în ce mai problematică pe măsură ce câștigăm altitudine. O zapadă udă, multă, grea și cu urme de plăci de vânt mai vechi sau mai noi ne-au convins, în umbra stâncii Capul de Dac și Șeii cu Iarbă, zonă în care parcursul geologic al Hornului N se încheie, că întoarcerea pe propriile urme este cea mai bună variantă. Câteva țancuri de stâncă și un piton înfipt cu sete într-una dintre multele fisuri ale hornului ne-au servit ca sprijin pentru retragere. Călinețul, care până acum câteva momente, părea “lumea de jos”, ne primește cu o zăpadă udă, care formează bulgări sub colțari și necesită multă atenție și răbdare la coborâre.

Din punct de vedere tehnic, Hornul N în condițiile noastre, cu majoritatea săritorilor acoperite, a fost ușor accesibil tehnic (PD, M2). Am urcat în două grupuri distincte în zonele mai dificile, conduse de ghizii Andrei Badea și Radu Hera.

Cum socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Am parcurs Hornul N, însă ieșirea în Muchia dintre Țimbale pe timp de iarnă așteaptă, probabil, sezonul viitor. Noi suntem deja cu gândul la turele primăverii, atât de drumeție, cât și de cățarare, însă alpinismul în Carpați, cât încă masivele înalte sunt acoperite de zăpadă, nu este nici el departe.

Muchia Timbalului Mare în condiții de iarnă

În urmă cu câteva zile am fost în Piatra Craiului, într-o frumoasă tură de alpinism pe Muchia Timbalului Mare.

După ce iarna a binevoit a-și așterne din plin haina albă și peste Carpații românești, am schimbat planurile rânduite pentru zona înaltă a Bucșoiului cu Piatra Craiului. Astfel, alături de partenerii de la Alpine-Challenge, am urcat la refugiul Speranțelor și dincolo de el, pe drumul binecunoscut al Vâlcelului cu Fereastră, pe care l-am vizitat de mai multe ori în condiții de iarnă și pe care l-am găsit, și de această dată, frumos de urcat în condiții mixte, cu săritorile împodobite cu zăpadă pulver, dar incomplet acoperite.

Vâlcelul cu Smârdar, unde ajungem după ce pășim prin faimoasa Fereastră, se arată mult mai prietenos decât în perioadele cu zăpezi mari și, chiar dacă întâlnim mici plăci de vânt până la Amvon, acestea nu pun probleme. Dincolo de Brâul de Sus continuăm pe firul de obârșie al vâlcelului, însă remărcăm câteva acumulări însemnate și plăci de vânt, pe care le evităm urcând într-unul dintre contraforturile inferioare desprinse din vârful Timbalul Mare, despre care putem spune că este parte a ceea ce numim Muchia Timbalului Mare. Ca în abruptul Timbalului Mare – și de altfel ca în multe alte locuri din Piatra Craiului – muchia se termină într-o șa și în alte muchii, iar noi ne continuăm drumul spre creastă, unde ajungem fix pe vârful Timbalul Mare. Coborâm pe înserat spre Fântâna lui Botorog, după o zi superbă și inedită în abrupt.

Spre deosebire de surorile sale mai bine individualizate, Muchia Timbalului Mare reunește un ansamblu de vâlcele și muchii care altcătuiesc un relief deosebit de complex, cuprins, la modul general, între vârful Timbalul Mare și Brâul Ciorânga. În amonte de Brâul de Sus, în zona Amvonului, Muchia Timbalului Mare este compusă, la început, din două muchii paralele și apoi din alte două care se întâlnesc în creastă.

Abruptul vestic al Pietrei Craiului este o adevărată bijuterie a naturii, oferind, pe timp de vară, nenumărate aventuri pentru iubitorii de carpatism și cățărare, și, pe timp de iarnă, alpinism clasic și tehnic pentru toate nivelurile de pregătire.