Lupul cel Rau din Postăvaru

În urmă cu câteva zile am revenit în Muchia Cheii din Postăvaru, unde am parcurs traseul Lupul cel Rau, unul dintre cele mai frumoase trasee de cățărare pe stâncă din zonă.

Acoperind o diferență de nivel de aproape 200 de metri, întinși pe parcursul a 5 lungimi de coardă, Lupul cel Rău este nu doar unul dintre cele mai lungi trasee de cățărare din Muchia Cheii, ci și unul dintre cele mai frumoase, cu pasaje diverse și pași susținuți. Diedrul-arcadă proeminent din a treia lungime și cele două traversări sunt, deopotrivă, cele mai solicitante porțiuni, dar și cele mai spectaculoase din acest traseu de cățărare. Cu o dificultate maximă de gradul UIAA VII- și un grad general românesc 5B, traseul Lupul cel Rau este recomandat celor cu o bună experiență în cățărarea pe stâncă în trasee clasice de mai multe lungimi.

Vremea a fost de partea noastră, soarele mângâind pereții Postăvarului atât cât să ne bucure. Privind spre Bucegii împresurați de nori, ni se confirmă că planul inițial, la care renunțasem, nu ar fi avut sorți favorabili. De altfel, ziua s-a dovedit aglomerată în Peretele Animalelor, întâlnind echipe de cățărători în învecinatele Muchia Căprioarei și Muchia Iepurașului.

Lupul cel Rau este opera lui Viorel Nicolaescu, figură proeminentă a cățărării și alpinismului din România anilor ’70, și a fost finalizat la 15 septembrie 1975, secondat de Alexandru Pătrașcu, cel mai răbdător secund din lume, așa cum l-a descris capul de coardă în biografia sa Între două lumi, apărută în 2021 în Colecția Verde a editurii România Pitorească. De altfel, coperta cărții îl înfățisează pe Nicolaescu în cățărare în traseul Lupul cel Rau.

Muchia Iepurasului și atelier în Postăvaru

În urmă cu mai bine de o săptămână am revenit în Postăvaru, unde am ținut un atelier de cățărare în trasee de aventură cu mai multe lungimi de coardă, special conceput pentru o echipă de amatori care își dorește mai mult. În cadrul acestui atelier am parcurs și Muchia Iepurasului, unul dintre cele mai îndrăgite trasee de cățărare din Peretele Animalelor.

În prima parte a acestui atelier am vorbit despre protecțiile mobile, atât despre utilitatea lor în traseele clasice de cățărare, traseele de aventură din Carpați și nu numai, cât mai ales despre amplasarea lor. Totodată, am readresat și importantul aspect al construirii unei regrupări solide, egalizate, redundante și fără extensie, fiecare participant exersând diferite variante de regrupări cu protecții mobile. Am continuat cu câteva aspecte legate de salvare în cățărare, precum urcarea pe coardă prin diferite metode, tracționarea unui secund pe distanțe scurte și eliberarea unui dispozitiv de filare aflat în sarcină. Ploaia ne-a gonit apoi spre câteva aspecte teoretice pentru a completa ceea ce am exersat deja practic.La sfârșitul primei zile am parcurs Creasta Generalului, pe lungimile uzuale, schimbând capul de coardă și insistând pe aplicarea întregii “teorii” într-un traseu de cățărare pe stâncă.

În următoarea zi am urcat Muchia Iepurasului, unul dintre traseele de referință pentru Muchia Cheii din Postăvaru. Deschis în 1974 de către același neobosit Viorel Nicolaescu, Muchia Iepurasului este un traseu clasic de cățărare pe stâncă din zona Brașovului, foarte popular pentru cățărătorii actuali. Un traseu frumos, care combină cățărarea pe fisuri, fețe, creste și hornuri, Muchia Iepurasului oferă două variante de ieșire, cea mai ușoară dintre ele – care face legătura cu învecinatul traseu Muchia Căprioarei – ocolind cel mai greu pas al parcursului original. În ceea ce privește gradul de dificultate, apreciem că gradul românesc de 5A – același ca al traseului Lespezi din Peretele Văii Albe – este exagerat, fiind departe de dificultățile reale ale traseului raportate la lungimea sa (UIAA VI/VI+, pentru varianta ușoară, UIAA VII pentru varianta originală).

Pe parcursul întregii zile ne-am intersectat cu mai multe echipe de cățăratori, Postăvaru fiind una dintre cele mai populare destinații de cățărare în teren de aventură din zona Brașov.

În cadrul acestor zile de atelier, am încheiat cu succes încă o sesiune de mentorat pentru amatori care doresc să progreseze în cățărare. Am exersat și aprofundat noțiuni de bază și am parcurs două trasee clasice, Creasta Generalului și Muchia Iepurasului. Le dorim mult succes celor doi participanți și așteptăm din partea lor primele incursiuni pe cont propriu în traseele clasice ale Carpaților!

În căutarea primăverii pe Muchia Caprioarei

Cu iernile tot mai capricioase, transformate în alternanțe de ninsori, temperaturi ridicate, vânt foarte puternic și condiții neprietenoase, am deschis sezonul de cățărat și în această săptâmână am fost în Muchia Caprioarei, unul dintre cele mai populare trasee clasice din Postăvaru.

Tatonată pentru prima dată de către vânătorii de munte, Muchia Caprioarei este, la fel multe trasee de cățărare pe stâncă din versantul sudic al Muchiei Cheii, opera lui Viorel Nicolaescu, unul dintre cei mai respectați alpiniști ai perioadei comuniste din România. Ieșită de sub tipar anul trecut, biografia sa Între două lumi este o frumoasă privire în trecut spre atmosfera comunității alpine din acea perioadă, relațiile dintre cățărători și greutățile epocii.

Cu Bucegii înzăpeziți în spate, am plecat să căutăm primăvara și am salutat primele brândușe ce-și ițeau adormite creștetele în Poiana Inului. Poiana, pe care nu am mai vizitat-o de aproape un an, pare schimbată, pare mai curată și… proapăt arată, parcă pregătită de semănat. Vremea a fost caldă, reîntâlnirea cu stânca Muchia Caprioarei fiind o plăcere după care, de ce să nu recunoaștem, am tânjit în ultimele luni de iarnă plină de toane. Cu excepția unei lungimi unde gradul de dificultate tehnică ajunge la VI+/VII- UIAA, Muchia Caprioarei este un traseu accesibil și celor aflați la început de drum în cățărarea pe stâncă, care cunosc tehnicile de bază și au urmat măcar un curs de inițiere.

În perioada următoare, întrucât zăpada este încă prezentă pe munte, vom organiza atât ture de alpinism, dar și ture de cățărare pe stâncă și drumeție, în Carpați și în afara lor.