Catarare în Cheile Aiudului

Săptămâna trecută am parcurs câteva trasee clasice de catarare din Cheile Aiudului, în munții Trascău.

Am petrecut în Cheile Aiudului mai bine de o zi, în care ne-am bucurat de explorarea zonei și a celor patru colțuri și am urcat câteva trasee clasice în Colțul Vilii și Colțul Cetății, precum:

 

    • Amurg (4lc, grad românesc 3B, UIAA VI+), premiera în 1976 de către S. Nagy și I. Dobre – un traseu deosebit de frumos, cu pasaje diverse (fețe, diedre, hornuri), bine asigurat în zonele cheie;

    • Prieteniei (4lc, grad românesc 3B, UIAA VI+), premiera în 1965 de către echipa condusă de Miklós Gyöngyösi – cumva traseul to do al Colțului Vilii, cu pasaje frumoase de bavareză și fisură, bine asigurat;

    • Creasta Sudică (4lc, grad românesc 4A, UIAA V+), premiera în 1960 sub conducerea lui Adalbert Bagaméry – traseu aerian, care combină cățărarea pe o creastă expusă cu hornul proeminent al lungimii a doua, și o retragere de peisaj și mult scrambling de-a lungul lungii creste a Colțului Cetății.

Pe lângă aceste clasice, am urcat și câteva trasee de cățărare sportivă în Poligoanele din Colțul Cetății, fiind deplin mulțumiți nu doar de frumusețea liniilor, ci mai ales de calitatea stâncii.

Recomandăm celor care doresc să parcurgă trasee clasice de catarare în Cheile Aidului să consulte excelentul ghid al zonei scris de Dan Anghel ori să verifice resursele disponibile online pentru gradele detaliate în sistemul UIAA; gradele clasice românești își dovesc (încă o dată…) inutilitatea în lipsa unui standard comun. Spre exemplu, traseul Prieteniei l-am simțit mai dificil decât Amurg, deși este cotat similar, ambele fiind, la rândul lor, mai dificile decât Creasta Sudică, cotată însă superior.

Cunoscute și sub numele de Cheile Vălișoarei, Cheile Aiudului se află la 12km nord-vest de Aiud și sunt alcătuite din patru “colțuri” calcaroase distince, cu pereți de până la 150m înălțime, oferind un excelent areal pentru cățărare clasică și cățărare sportivă. Istoria cățărării în Cheile Aiudului a cunoscut o înflorire mult mai târzie decât a altor zone din țară. Primele trasee au apărut în anii ’60 (Creasta Sudică și Prieteniei), însă majoritatea traseelor clasice au fost parcurse în premieră în anii ’70 și ’80, fiind realizate de membrii cluburilor din Cluj-Napoca, Târgu Mureș și Aiud. Totodată, sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 aduc, odată cu sosirea unei noi generații de cățărători, primele trasee de cățărare sportivă din Cheile Aiudului. În prezent, Cheile Aiudului reprezintă o destinație importantă pentru comunitatea locală pasionată de cățărare, multe dintre traseele clasice fiind reamenajate parțial cu ancore mecanice prin eforturile cluburilor din Aiud, Cluj-Napoca și Salvamont Alba.

Cu un potențial deosebit pentru iubitorii de catarare pe stâncă, atât pentru liniile clasice, cu echipare mixtă, cât și pentru cățărarea sportivă, Cheile Aiudului reprezintă o destinație excelentă pentru perioadele de primăvară și toamnă.

Vom reveni, cu siguranță, pentru a ne bucura, încă o dată, de superbul calcar aiudean și de atmosfera deosebită de la baza pereților din Cheile Aiudului. Bineînțeles, Cheile Turzii sunt la o aruncătură de băț…

Catarare în Cheile Turzii

În urmă cu un weekend am fost în munții Trascău, unde am petrecut două superbe zile la catarare în Cheile Turzii.

Aflate în apropierea orașului Turda, Cheile Turzii sunt una dintre cele mai populare destinații pentru iubitorii de natură din regiunea Clujului și nu numai, atât pentru simple plimbări și drumeții, cât și pentru cățărare pe stâncă și, mai nou, pentru via ferrata, unul dintre traseele clasice ale Cheilor fiind astfel amenajat în urmă cu mai bine de 10 ani. Cheile Turzii sunt atestate documentar încă din antichitate și din 1938 sunt declarate rezervație naturală. Ocolite de mișcarea alpină interbelică, Cheile Turzii au văzut primele trasee abia începând cu 1949, când s-a ajuns la Grota Sanșil, acesta fiind, din informațiile existente, locul în care au fost bătute primele pitoane în Chei. Au urmat traseele Grota lui Hili (1951), transformat, nu fără controverse, în traseu de via ferrata în 2012, și Creasta Sanșil (1952), unul dintre cele mai populare trasee de catarare din Cheile Turzii până în prezent. Totodată, Cheile Turzii au oferit un teren ideal pentru inițiera și dezvoltarea comunității de cățărățori din zona Ardealului, atât în perioada comunistă, cât și în vremurile actuale organizându-se cu regularitate școli de cățărare.

Ajunși dis-de-dimineață în Chei și având două zile la dispoziție, am ales să parcurgem câteva trasee frumoase de cățărare pe stâncă, de dificultate medie (grad maxim UIAA VI/VI+), și situate în teren astfel încât să avem parte de mult-dorita umbră, dar să ne și strecurăm printre reprizele obligatorii de ploaie specifice începutului de vară. Astfel, am parcurs traseele Creasta Sanșil, un traseu deosebit de spectaculos, mai ales în zona superioară, cu o priveliște de vis, Școala Turdeană, Concurs și Gábor Feri.

Ne-am bucurat de două zile frumoase în această zonă a țării unde, din păcate, nu am ajuns prea des până acum, și am parcurs câteva trasee de catarare în Cheile Turzii, care au fost pe placul întregii echipe. Cu vara la început, ne propunem multe ieșiri la stâncă, la carpatism și în traseele clasice de cațărare din Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru și, de ce nu, Cheile Turzii!