De ziua Sfântului Andrei, ultima zi de noiembrie, am urcat Umerii Pietrei Craiului în condiții de iarna, o superbă tură de alpinism într-o zi în care muntele a părut doar pentru noi.
Cu plămânii plini de aerul rece al începutului de iarnă, luăm sub tălpi drumul de pe Valea Șpirlei și, după vreun ceas, ajungem la refugiu. Totul este încremenit de gerul dimineții, iar puținele urme de pași par vechi de zile întregi. Continuăm urcușul și la baza Umerilor ne echipăm cu toate cele necesare, după care abordăm traseul prin Bârsa Umerilor, una dintre variantele ocolitoare de intrare în traseu. Depășim câteva săritori elementare și un jgheab și ajungem în Vâlcelul Umerilor. Puțina zăpadă prezentă în acest punct adaugă un farmec deosebit locului, total diferit de aspectul de vară. Ajungem curând în Brâul de Jos și abordăm direct hornul care face legătura cu Brâul de Mijloc. Decidem să abandonăm urcarea spre creastă și continuăm pe brâu spre nord, până în Drumul lui Deubel, pe care coborâm spre poalele muntelui.
Urcând Umerii Pietrei Craiului în acest început de iarna, ne-am bucurat de o zi superbă, cu o vreme mult peste așteptări și într-o liniște deplină, împărțind muntele doar cu caprele negre. Înscris de-a lungul vechii granițe, traseul a fost parcurs pentru prima dată în 1939. Dacă pe timp de vară traseul este unul de carpatism, iarna schimbă terenul și, implicit, regulile jocului. Umerii Pietrei Craiului pe timp de iarna reprezintă un traseu de alpinism care, în funcție de condiții, poate oferi câteva provocări de ordin tehnic (F+, M3) și necesită o foarte bună cunoaștere a locurilor, atât pentru orientare, cât și pentru evaluarea corectă a riscului de avalanșă.
Programul primelor ture din acest sezon de iarnă este deja disponibil pe site-ul nostru și, ca de obicei, așteptăm de la tine propuneri cu destinații inedite, în Carpați și dincolo de ei.
