Iarna pe Creasta Nordica

În urmă cu aproximativ o săptămână am fost din nou în Piatra Craiului, unde am parcurs Creasta Nordica în condiții de iarna, una dintre ture clasice de alpinism ale Carpaților românești.

Pornind dis-de-dimineață, salutăm ghioceii și brândușele din Poiana Zănoaga, primii vestitori ai primăverii din aceste locuri, și privim spre creasta Pietrei Craiului, cu a sa albă dantelărie de stâncă care-a fermecat privirile montaniarzilor ultimului secol. La cabana Curmătura, cabană inaugurată de vechiul SKV, oprim preț de-o gură de zahăr și cofeină, plecând degrabă spre vârful Ascuțit, nu fără oleacă de trudă prin zăpada udă și urmele de avalanșe. Odată ajunși la vârful Ascuțit, privim spre porțiunea nordică a crestei nordice, cea dinspre vârful Turnu, și remarcăm ingenioasa inginerie care păstrase uscat refugiul în nopțile lungi ale iernii, și pornim pe creasta nordica, în condiții depline de iarna, cu zăpadă, gheață și scurte pasaje mixte. Depășim, pe rând, frământata zonă a Țimbalelor și Clăilor, remarcând conștient cât de înșelătoare sunt văile abruptului vestic, accesibile și îmbietoare în zona superioară și adevărate capcane ascunse sub nivelul Brâului de Mijloc. La Piscu Baciului suntem luați în primire de peisajul copleșitor de cuprinzător, dar și de vântul puternic. Mizeria și mirosul apăsător al refugiului turistic din șaua Grindului, dar și zăpada din ce în ce mai umedă după o zi caldă, ne conving să lăsăm parcurgerea crestei sudice pentru iarna următoare, și coborâm spre Grind și satul Peștera, încheind astfel o frumoasă zi de iarna petrecută pe creasta nordica a Pietrei Craiului.

În această tură am remarcat, încă o dată și cu profundă tristețe, cât de în urmă suntem la capitolul turism montan organizat. Infrastructura turistică – marcaje, refugii, cabane – este departe de a fi adecvată pentru o țară cu un real potențial în turismul montan. Vrem să credem că principalul “vinovat” pentru această situație nu este o administrare defectuoasă a fondurilor, ci lipsa de viziune și cultură montană, lucruri care, sperăm noi, se află în acest moment pe o pantă ascendentă.

Parcursă pentru prima dată în anii ’20, creasta Pietrei Craiului în condiții de iarna este o tura frumoasă de alpinism clasic, care, în anumite condiții, poate fi destul de dificilă, atât din punct de vedere al zăpezii, cât și al organizării logistice. Ea rămâne una dintre cele mai frumoase ture de alpinism din Carpații noștri și merită parcursă măcar o dată în viață.

Pe varful Ascutit, iarna în Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului și am parcurs o porțiune din creasta nordică, cuprinsă între vârful Turnu și varful Ascutit.

Pe o vreme foarte bună și zăpadă destul de puțină pentru această perioadă a anului, am urcat spre varful Turnu în condiții de cățărare mixtă ușoară, numai bune pentru cei mai puțin obișnuiți cu colțarii pe stâncă. Odată ajunși în creastă am reglat straturile de îmbrăcăminte pentru a ne proteja de vântul care, uneori, sufla cu putere, și am continuat spre sud, ajungând în aproximativ 3 ore la varful Ascutit. Ne-am bucurat de o bună vizibilitate, putând admira, atât Bucegii, Păpușa și munții Făgărașului, ci și silueta munților Harghitei, dar și întinsul platou al Muntelui Mare din Apuseni, aflate la o depărtare considerabilă.

După un scurt popas pentru rehidratare în refugiul pe care ultima dată l-am văzut în condiții de iarnă în luna aprilie, am coborât spre cabana Curmătura, ocolind porțiunile cele mai problematice ale traseului de vară care coboară Padinile Frumoase, expus avalanșelor în zona superioară.

Creasta Pietrei Craiului a fost parcursă pentru prima dată iarna în anii ’20, de către Carl Lehmann si Erwin Csallner și rămâne o atât o provocare, cât și o tură îndrăgită pentru montaniarzii de astăzi. Porțiunea cuprinsă între vârful Turnu și varful Ascutit este, pe timp de iarnă, o tură relativ ușoară de alpinism (F, M1-M2), care poate fi o bună practică pentru cei care au urmat un curs de alpinism și, în același timp, o bună încălzire pentru începutul sezonului de iarnă.

Iarna în creasta Pietrei Craiului

Nu a trecut foarte mult timp de la ultima incursiune în Parcul Național Piatra Craiului și iată-ne din nou ajunși în această zonă frumoasă a Carpaților, într-o nouă tură de alpinism: creasta Pietrei Craiului pe timp de iarnă.

Am plecat dimineață de la cabana Curmătura, inaugurată de SKV în 1937, unde ajunsesem cu o seară înainte. Poate e doar impresia trecerii timpului, însă, în comparație cu alte cabane din Carpați, Curmătura arată mai mult decât decent, însă principala problemă rămâne lipsa apei. Urcând spre vârful Turnu, privim de la balconul șeii Crăpăturii spre Poiana Mărului și Holbav, satele pitorești ale munților Perșani, dominate de inconfundabila siluetă a Măgurii Codlei, un munte care merită pe de-a-ntregul coroana Țării Bârsei. Zăpada este mare și înaintăm cu greu în unele zone, în altele trecerea fiind ușurată față de parcursul de vară. Ajungem în creasta Pietrei Craiului unde zăpada-i tot mare, închegată în forme felurite de vânt. Până în șaua Padinei Închise parcursul este istovitor, căci am mers exact prin depozitele de vânt ale codului galben încheiat cu o zi în urmă.

Urcușul pe vârful Padinei Popii este în condiții bune căci, așa cum ne așteptam, creasta este dezgolită de majoritatea zăpezii recent căzute și doar în depozitele de vânt ne afundăm – uneori considerabil, până la șold. Până la vârful Ascuțit depășim o scurtă porțiune tehnică, admirând pe partea dreaptă frumoșii pereți ai Padinei Închise și Padinei Popii. În cele din urmă, rămânem să petrecem noaptea în refugiul de pe vârful Ascuțit, sperând la un apus și un răsărit memorabile.

Din păcate, însă, peste noapte a nins viscolit, iar dimineața creasta era învăluită de ceață, vizibilitatea fiind extrem de redusă. În aceste condiții, am decis să ne retragem, urmând linia culmii ce coboară de la vârful Ascuțit și traversând în firul vâlcelului Padinilor Frumoase în zona forestieră, unde riscul de avalanșă era mult diminuat. Pentru variație și pentru a presăra aventură peste tura noastră, am urmat vâlcelul la vale, până la intrarea în Prăpăstiile Zărneștilor. Zonele traversate au fost deosebit de sălbatice, cu rupturi de pantă și mici cascade, doborâturi și urme de animale.

În această tură am probat o bluză de corp din lână merino Thermowave Prodigy și am fost deosebit de încântați de confortul termic oferit și de faptul că, în ciuda celor două zile de efort, nu am avut parte de mirosuri neplăcute. Thermowave este un producător lituanian de îmbrăcăminte outdoor din lână merino de cea mai bună calitate, iar produsele lor sunt disponibile la Annapurna.

Am petrecut o zi frumoasă pe creasta Pietrei Craiului, o tură clasică de alpinism pe timp de iarnă, și, chiar dacă de această dată nu am reușit planul inițial, am avut parte de aventură și explorare în zone mai puțin umblate. Parcursă pentru prima dată iarna în 1927 de către Carl Lehmann și Erwin Csallner, Creasta Pietrei Craiului rămâne una dintre cele mai frumoase ture de alpinism din Carpații românești și vă suntem alături dacă doriți să o realizăm împreună.