Pe varful Ascutit, iarna în Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului și am parcurs o porțiune din creasta nordică, cuprinsă între vârful Turnu și varful Ascutit.

Pe o vreme foarte bună și zăpadă destul de puțină pentru această perioadă a anului, am urcat spre varful Turnu în condiții de cățărare mixtă ușoară, numai bune pentru cei mai puțin obișnuiți cu colțarii pe stâncă. Odată ajunși în creastă am reglat straturile de îmbrăcăminte pentru a ne proteja de vântul care, uneori, sufla cu putere, și am continuat spre sud, ajungând în aproximativ 3 ore la varful Ascutit. Ne-am bucurat de o bună vizibilitate, putând admira, atât Bucegii, Păpușa și munții Făgărașului, ci și silueta munților Harghitei, dar și întinsul platou al Muntelui Mare din Apuseni, aflate la o depărtare considerabilă.

După un scurt popas pentru rehidratare în refugiul pe care ultima dată l-am văzut în condiții de iarnă în luna aprilie, am coborât spre cabana Curmătura, ocolind porțiunile cele mai problematice ale traseului de vară care coboară Padinile Frumoase, expus avalanșelor în zona superioară.

Creasta Pietrei Craiului a fost parcursă pentru prima dată iarna în anii ’20, de către Carl Lehmann si Erwin Csallner și rămâne o atât o provocare, cât și o tură îndrăgită pentru montaniarzii de astăzi. Porțiunea cuprinsă între vârful Turnu și varful Ascutit este, pe timp de iarnă, o tură relativ ușoară de alpinism (F, M1-M2), care poate fi o bună practică pentru cei care au urmat un curs de alpinism și, în același timp, o bună încălzire pentru începutul sezonului de iarnă.

Iarna în creasta Pietrei Craiului

Nu a trecut foarte mult timp de la ultima incursiune în Parcul Național Piatra Craiului și iată-ne din nou ajunși în această zonă frumoasă a Carpaților, într-o nouă tură de alpinism: creasta Pietrei Craiului pe timp de iarnă.

Am plecat dimineață de la cabana Curmătura, inaugurată de SKV în 1937, unde ajunsesem cu o seară înainte. Poate e doar impresia trecerii timpului, însă, în comparație cu alte cabane din Carpați, Curmătura arată mai mult decât decent, însă principala problemă rămâne lipsa apei. Urcând spre vârful Turnu, privim de la balconul șeii Crăpăturii spre Poiana Mărului și Holbav, satele pitorești ale munților Perșani, dominate de inconfundabila siluetă a Măgurii Codlei, un munte care merită pe de-a-ntregul coroana Țării Bârsei. Zăpada este mare și înaintăm cu greu în unele zone, în altele trecerea fiind ușurată față de parcursul de vară. Ajungem în creasta Pietrei Craiului unde zăpada-i tot mare, închegată în forme felurite de vânt. Până în șaua Padinei Închise parcursul este istovitor, căci am mers exact prin depozitele de vânt ale codului galben încheiat cu o zi în urmă.

Urcușul pe vârful Padinei Popii este în condiții bune căci, așa cum ne așteptam, creasta este dezgolită de majoritatea zăpezii recent căzute și doar în depozitele de vânt ne afundăm – uneori considerabil, până la șold. Până la vârful Ascuțit depășim o scurtă porțiune tehnică, admirând pe partea dreaptă frumoșii pereți ai Padinei Închise și Padinei Popii. În cele din urmă, rămânem să petrecem noaptea în refugiul de pe vârful Ascuțit, sperând la un apus și un răsărit memorabile.

Din păcate, însă, peste noapte a nins viscolit, iar dimineața creasta era învăluită de ceață, vizibilitatea fiind extrem de redusă. În aceste condiții, am decis să ne retragem, urmând linia culmii ce coboară de la vârful Ascuțit și traversând în firul vâlcelului Padinilor Frumoase în zona forestieră, unde riscul de avalanșă era mult diminuat. Pentru variație și pentru a presăra aventură peste tura noastră, am urmat vâlcelul la vale, până la intrarea în Prăpăstiile Zărneștilor. Zonele traversate au fost deosebit de sălbatice, cu rupturi de pantă și mici cascade, doborâturi și urme de animale.

În această tură am probat o bluză de corp din lână merino Thermowave Prodigy și am fost deosebit de încântați de confortul termic oferit și de faptul că, în ciuda celor două zile de efort, nu am avut parte de mirosuri neplăcute. Thermowave este un producător lituanian de îmbrăcăminte outdoor din lână merino de cea mai bună calitate, iar produsele lor sunt disponibile la Annapurna.

Am petrecut o zi frumoasă pe creasta Pietrei Craiului, o tură clasică de alpinism pe timp de iarnă, și, chiar dacă de această dată nu am reușit planul inițial, am avut parte de aventură și explorare în zone mai puțin umblate. Parcursă pentru prima dată iarna în 1927 de către Carl Lehmann și Erwin Csallner, Creasta Pietrei Craiului rămâne una dintre cele mai frumoase ture de alpinism din Carpații românești și vă suntem alături dacă doriți să o realizăm împreună.

Varful Turnu iarna, în Piatra Craiului

În urmă cu câteva zile am parcurs o scurtă porțiune a crestei Pietrei Craiului și ne-am bucurat de varful Turnu iarna, după o urcare cu multă zăpadă și mare de nori la picioarele noastre.

Parcurgerea crestei Pietrei Craiului pe timp de iarnă este o tură de alpinism clasic care necesită, pe lângă tehnici și echipament specific, bune condiții pentru desfășurarea în siguranță; perioadele cu zăpadă instabilă și vânt puternic nu sunt recomandate pentru parcurgerea zonei tehnice a crestei. O mare problemă a parcurgerii crestei pe timp de iarnă o reprezintă retragerile, care se desfășoară, cu puține excepții, prin zone unde riscul de avalanșă este prezent.

Într-o frumoasă zi de iarnă, imediat după o perioadă de ninsori consistente, am urcat spre Poiana Zănoaga, unde ne-am cufundat în marea de nori și un veritabil whiteout, care a ascuns complet de noi toată zona înconjurătoare. Încărcată de zăpadă, pădurea arată ca de basm și cu greu ne vine-a crede că, în sfârșit, se pare că a venit și iarna cea iarnă în Carpații noștri. După un scurt popas la cabana Curmătura, construită de SKV și inaugurată în 1937, urcăm prin pădure spre șaua Crăpăturii, unde ne bucurăm de primele raze de soare. Privim spre Acul Crăpăturii, de-abia mijit din neguri, și spre Piatra Mică, mângâiată de raze de soare. Echipați pentru o tură alpină, continuăm urcușul spre vârful Turnu, care, pe timp de iarnă, poate pune unele probleme celor neobișnuiți cu utilizarea colțarilor și pioletului în condiții mixte, cu stâncă și zăpadă. Cablurile de oțel, rămase în mare parte la suprafață, au fost de ajutor; o scurtă porțiune tehnică a reclamat utilizarea corzii pentru asigurare. Odată ieșiti pe muchia ce conduce la vârful Turnu, pe deasupra Padinii Hotarului, o frumoasă mare de nori se întindea la nord, spre țara Bârsei și munții Perșani. Încălziți de razele soarelui, am luat în plin și bătaia vântului, care aici se simtea destul de serios. Facem un scurt popas la vârful Turnu, capătul nordic al crestei Pietrei Craiului, și privim în jur. Spre vest, din marea de nori scot capul doar munții Făgărașului și-un colț de Păpușă, plini de zăpadă și bătuți de vânt. Spre țara Bârsei, Postăvarul privește semeț deasupra norilor, iar spre răsărit, Bucegii domină peisajul. Creasta Pietrei Craiului e însorită până în apropiere de vârful Ascuțit, care de aici se vede încărcat de zăpadă, și apoi se cufundă în nori, care se succed cu repeziciune în bătaia vântului. În aceste condiții, coborârea Padinilor Frumoase este exclusă, zona fiind predispusă avalanșelor în condiții de zăpadă instabilă. Continuăm așadar spre șaua Padinei Închise, evaluând zăpada pentru a alege varianta optimă de coborâre spre poalele muntelui. Când am urcat anul trecut la varful Turnu iarna am ales coborârea prin Hornul Găinii; de această dată am ales să coborâm pe traseul Carol Lehmann, care, cu puțină zăpadă acumulată în firul vâlcelului de obârșie, nu punea probleme majore.

Cu Bucegii mereu în față, ne scufundăm ușor în marea de nori și ajungem din nou în zona cabanei Curmătura. Pentru coborârea de pe munte am ales drumul lung, prin Prăpăstiile Zărneștilor, pe care l-am parcurs în liniștea nopții și frigul liniștitor al iernii.