Multe s-au povestit despre Acele Morarului și pe bună dreptate: este unul dintre cele mai spectaculoase și aeriene trasee din munții Bucegi. Silueta lor este vizibilă de la mare depărtare, chiar dacă ești la o plimbare pe platou sau în spatele volanului pe aglomerata șosea națională.

Revenim cu drag în fiecare an pe Creasta Morarului, în urmă cu câteva zile traversând Acele Morarului pentru prima dată în acest an. Am urcat pe Brâul Mare al Morarului și am continuat pe creastă spre Creasta Ascuțită, zone care, în această perioadă, sunt niște adevărate grădini suspendate, pline de mii de flori ce te încântă la fiecare pas. Am traversat coama îngustă a Acului Mare și am urcat, pe rând, Degetul Roșu, Acul Crucii și Acul de Sus. Am revenit în poteca turistică urmând brâurile sudice ale Morarului, o variantă care, dacă este bine cunoscută, nu consumă mai mult de un ceas.

Primii care au ajuns în zona Acelor Morarului au fost sașii brașoveni, care în ani anteriori Primului Război Mondial denumeau Degetul Prelungit (Acul Crucii) Kronen Turm, “Turnul coroanei”. În anii ’20, Bucura Dumbravă descrie o ascensiune pe Dintele Mare, fiind prima femeie care traversează îngusta sa creastă, comparând-o cu spinarea unui colos antedilivuan; tot ea dă și denumirea Degetului Roșu, care privit dinspre Acul Mare are unele accente cărămizii. Frații Radu și Șerban Țiteica explorează în detaliu zona Acelor Morarului, asemuirea cu vestitele Aiguilles de Chamonix fiind făcută pentru copleșitoarea priveliște din nordica Poiană a Morarului. Acul Crucii își capătă denumirea în 1929, când pe creștetul său se montează o cruce în memoria lui Niki Alexandrescu, pasionat de abrupt din cadrul Turing Clubului României și mort în toamna precedentă (ulterior, în 1932, o altă cruce cu aceeași semnificație este instalată pe Creasta Morarului, în amonte de Ace). Actuala cruce de pe Acul Crucii datează din 1983, cea inițială fiind distrusă, se pare, de un fulger.

Fără a fi de o dificultate ridicată din punct de vedere tehnic, traversarea Acelor Morarului necesită o foarte bună condiție fizică, o minimă experiență în manevrele de coardă și rapel și, un aspect important, capacitatea de a traversa fără probleme zone expuse, parțial înierbate, cu posibilități minime de protecție. Ghizii noștri organzează periodic ture pe Acele Morarului și te rugăm să ne contactezi dacă ești interesat și să urmărești pagina noastră de facebook.