La mijlocul lunii august, pe o vreme superbă, am parcurs două văi de abrupt ale Coștilei, ne-am bucurat de săritori în urcare, de locurile expuse și frumoase și de coborârea în rapel. Am rucat pe Valea Colților, în talvegul căreia am coborât prin vechiul Horn Mic de la Scară, și am urcat toate săritorile întâlnite în cale. Pasajele de cățărare întâlnite pe Valea Coltilor nu depășesc gradul IV de dificultate, însă pot pune câteva probleme celor mai puțin obișnuiți cu acest gen de pasaje, mai ales dacă stânca este udă.

Ca de obicei, priveliștea desfășurată privitorului din Strunga Colților a fost de vis. Ceața îmbrăca parțial pereții unde s-a născut cățărarea tehnică din Carpații românești, zugrăvind un tablou ireal de frumos. Peretele Gălbinele este primul perete urcat de om în România, odată cu parcugerea traseului Furcile în 1935. Am coborât pe Vâlcelul Secundar al Gălbinelelor, o vale de abrupt mai puțin parcursă în zilele noastre, cu câteva săritori cel puțin interesante la urcare și mult grohotiș, necesitând atenție la fiecare pas.

Traseele de carpatism – precum Valea Coltilor și alte văi de abrupt – sunt un minunat prilej de a cunoaște în detaliu munții Bucegi și de a vedea peisaje inedite, grandioase. Mai mult de atât, ele reprezintă trecerea firească de la drumeție la cățărarea pe stâncă și, pe timp de iarnă, la alpinism.