În urmă cu câteva zile am făcut o scurtă incursiune de iarna in Retezat, unde, alături de Ilinca de la Munțomama, ne-am plimbat printre căldările glaciare și am parcurs câteva trasee de alpinism clasic.
Inființat în 1935, Parcul Național Retezat este cea mai veche arie protejată de acest tip din Carpații românești. Retezatul este un masiv al superlativelor, cu cea mai mare altitudine medie din țară, cele mai multe lacuri glaciare, cel mai adânc lac glaciar și, pentru mulți montaniarzi, cel mai frumos colț carpatin. Iarna in Retezat adaugă un puternic caracter alpin acestui spectaculos masiv, oferindu-ți senzația unor munți înalți, și, bineînțeles, problemele specifice anotimpului.
Având baza de plecare la cabana Gențiana, într-una dintre zile am pornit pe un ger strașnic spre lacul Pietrele, al cărui contur nici că se ghicea sub zăpadă și am cotit spre dreapta, urcâmd în șaua Stânișoarei. Peisajul este spectaculos, cu cornișe atârnate de creste și abruptul Bucurei complet tapetat cu zapadă. Străbatatem căldarea superioară a văii Stânișoara și ne oprim baza urcării spre șaua de iarnă a Retezatului, continuarea traseului din acest punct fiind periculoasă din cauza plăcilor de vânt și a riscului de avalanșă. Fideli crezului de a nu face niciodată compromisuri de siguranță, ne întoarcem în șaua Stânișoarei, unde, după obligatoria vizită a vulpoiului local, facem o scurtă incursiune alpină pe Muchia Stânișoarei. Privirea aleargă nestingherită și ne bucurăm de iarna in Retezat. Atmosfera se încarcă și avem parte de câteva momente deosebit de fotogenice în timpul coborârii către cabană, unde petrecem seara detaliind câteva aspecte teoretice legate de avalanșe.
Dimineața următoare ne primește cu o ninsoare ca în povești, care a acoperit complet urmele zilei de ieri. Odată ajunși la Bordul Tomii ninsoarea se oprește, lăsând loc ceții; căldarea Pietrelor este complet albă, cu puține detalii care te pot ajuta la orientare; urcăm totuși spre șaua Custurii Bucurei, unde, alături de un grup întâlnit pe traseu cu care am făcut alternativ poteca în zăpadă, așteptăm zadarnic ridicarea plafonului. Vulpoiul își face din nou apariția, fiind o mică pată de culoare într-o mare albă, lipsită de orice alt detaliu. Hotărât lucru, continuarea urcușului spre Peleaga în aceste condiții nu prezintă siguranță și coborâm, cu mici emoții în dreptul unei scurte porțiuni cu stâncă și gheață. Inevitabilul se produce și, ca prin minune, norii se împrăștie, lăsând loc unui soare orbitor și unor peisaje de care cu greu te poți desprinde. Cu greu ne-am și desprins, o parte din grup urcând către Peleaga, iar cealaltă zăbovind la soare câteva momente înainte de a coborî pe Valea Stânișoara spre cabana Pietrele și, mai departe, spre Gențiana. Urcușul spre Peleaga a fost spectaculos, însă condițiile zăpezii de la traversarea ultimului țanc al Colților Pelegii nu au inspirat siguranță și am decis retragerea.
Iarna in Retezat este o experiență ce merită trăită măcar o dată de fiecare montaniard. Versanții albi, cornișele amenințătoare și crestele alpine alcătuiesc un tablou unic în Carpați, care însă aduce și probleme în care este crucială luarea unor decizii bune, pentru a te putea bucura de munți și în altă zi.
