portita caraimanului

Răfuiala toamnei la Portita Caraimanului

În acest sfârșit de săptămână am fost în Bucegi și am urcat pe Valea Spumoasă la Portita Caraimanului, pe o vreme mohorâtă, umedă și rece de toamnă.

Anotimpurile și vremea au tot jonglat cu muntele în ultimele săptămâni și iarna care părea hotărâtă să rămână în Carpați a lăsat, cel puțin pentru moment în Bucegi, locul unei toamne care se încăpățânează să arate că încă are un important cuvânt de spus. La plecare, ploaia mocănească făcea broboane pe hainele noastre, însă s-a lăsat păgubașă până am ajuns la refugiul Salvamont de la Vâlcelul Înspumat, după un urcuș prin pădure care ne-a încălzit bine. În continuare, urmăm firul Vâlcelului Înspumat, ocolind spectaculoasele cascade pe care mai toți le confundă cu valea vecină, Spumoasa.

În Valea Spumoasă trecem printr-o strungă îngustă, spre care ne conduce un vâlcel abrupt și pământos, unde a fost necesară utilizarea corzii pentru depășirea unei zone cu noroi alunecos. În strungă suntem luați în primire de vântul rece care vuiește pe creste. Un scurt rapel și o potecă de-a coasta ne aduc în firul Văii Spumoase, unde ocolim pe malurile umede de iarbă zonele stâncoase sau înghețate ale talvegului. Pioletul devine un sprijin deosebit de util pe măsură ce urcăm și părăsim firul bolovănos în favoarea muchiei care separă firele și, după un ultim efort, ajungem în Brâul Portiței.

La scurtă distanță de la Brâul Portiței, Valea Spumoasă își despletește firele în trei, varianta din dreapta, cea estică, conducând fără mari dificultăți spre Șaua Mortului și Crucea Eroilor. Varianta stângă, vestică, conduce după un scurt parcurs înierbat spre Brâul Ascuns, unul din multele locuri frumoase ale Caraimanului Sudic. Noi continuăm însă pe hățașul brâului spre Portita Caraimanului, hătaș care, dincolo de Hornul de la Portiță, aflat în plină bătaie a vântului rece, este presărat de boabe de gheață, ca un grohotiș înghețat. Găsim Portita Caraimanului tapetată cu chiciură, semne ale ploii înghețate ale cărei urme sunt mult mai evidente odată ce pășim prin deschizătura de piatră.

Tot pe Brâul Portiței, însă de data asta în sens invers, ne retragem spre poteca turistică înșirată de-a lungul Văii Jepilor. Mizeria care însoțește firele secundare ale Spumosei și urmele renovării Crucii Eroilor este dezolantă. La Târla Berbecilor, unde hățașul brâului întâlnește obârșia Vâlcelului Țiteica, ne îngăduim un scurt popas înainte de întâlnirea cu poteca turistică și privim încă o dată spre Portita Caraimanului și marele său perete, acum luminate feeric de o spărtură între noi.

Coborâm încet, ceața îmbrăcând zona inferioară a muntelui și făcând inutilă lumina frontalelor. Coborâți sub vânt, o liniște deplină îmbracă muntele.

Distribuie

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest