Săptămâna trecută a avut loc tabăra de carpatism din munții Bucegi, un eveniment destinat iubitorilor de munte care, având deja o bază minimă de cunoștințe tehnice, și-au dorit să cunoască și o altă față a acestor munți fabuloși.
Carpatismul este o activitate localizată, în general, în munții Bucegi și Piatra Craiului, și reprezintă parcurgerea văilor de abrupt, a brâurilor și a crestelor, împletind elemente și tehnici specifice drumeției și cățărării. Astfel, traseele de carpatism constau în hățașe alpine de-a lungul brâurilor, în zone de cățărare sau descățărare (scrambling-ul atât de cunoscut britanicilor) pe văi de abrupt, zone expuse, traversee, grohotișuri și vegetație. Pe timp de iarnă, când abruptul este acoperit de gheață și zăpadă, traseele de carpatism fac obiectul alpinismului, necesitând pentru parcurgere pioletul și colțarii, precum și tehnicile specifice de utilizare a acestora și nu numai.
Având baza în Bușteni, pe parcursul taberei de carpatism am parcurs trei zone distincte ale abruptului prahovean (și nu numai), oferind de fiecare dată informații despre geografia locului, atât detalii de ansamblu, cât și de microrelief și corectând, acolo unde a fost necesar, modalitatea de abordare a anumitor pasaje sau orientarea în abrupt. Am discutat și modul de organizare a unei ture de carpatism, de a documentarea traseului și până la alegerea echipamentului și partenerilor, detaliind teoretic și practic câteva tehnici specifice.
Astfel, în prima zi a taberei de carpatism am fost în Coștila și am urcat firul principal al Văii Gălbinele (UIAA IV), trecând, pe rând, fiecare săritoare. Am urcat spre Brâul Mare pe fețele Văii Scorușilor și am continuat spre sud, coborând pe firul Văii Albe. A fost o zi spectaculoasă, în care am admirat cei patru mari pereți ai Coștilei, am văzut ciopoare de capre negre și participanții s-au familiarizat cu conglomeratul Bucegilor.
Ziua a doua a fost umedă și rece, motiv pentru care am ales zona Jepilor Mici, atât pentru ușurința accesului, cât și pentru diversitatea obstacolelor întâlnite pe Valea Seacă dintre Clăi (UIAA IV), pe care am parcurs-o în totalitate. Din șaua Clăii, unde vântul sufla deosebit de puternic și zadele erau acoperite de chiciură, am coborât pe Brâul lui Răducu, vechi hățaș vânătoresc ce înconjoară abruptul Jepilor Mici, unind potecile turistice care fac legătura între Bușteni și Platoul Bucegilor.
Nu am lăsat deoparte nici Morarul, unde, după urcarea pe fir a canionului văii glaciare, am parcurs capătul Brâului Mare până în firul Văii Adânci, pe care am coborât până în poiana de la bază. Această tură a avut ca scop ilustrarea parcurgerii unei zone ocolite în mod normal, descifrarea unui parcurs de brâu prin vegetație abundentă și coborârea unei văi de abrupt, atât prin descățărare, cât și prin rapel. Bineînțeles, nu au lipsit detalii legate de geografia și istoria parcurgerii locurilor prin care am trecut.
În cele din urmă, într-o zi ploioasă și rece, am schimbat conglomeratul prahovean cu calcarul zonei ialomițene și am urcat Valea Horoabelor. Situată în zona carstică a muntelui Bătrâna, valea Horoabelor constă, de fapt, într-un canion spălat de ape, parțial amenajat pentru a facilita parcurgerea.
Cu trei zile pline petrecute în abruptul prahovean al Bucegilor și una, mai scurtă, petrecută în zona Văii Ialomiței, discuții practice și multe detalii de relief, tabăra de carpatism de anul acesta s-a încheiat cu încrederea că toți participanții au prins gustul brâurilor și văilor de abrupt și vor cunoaște mai departe, în siguranță, zonele fabuloase prin care caprele negre se simt “acasă”.
