Nu putem vreodată sta departe de Piatra Craiului și de minunatele sale locuri ascunse care se dezvăluie doar privirilor celor care se încumetă să străbată labirintul de calcar, astfel că în la finele săptămânii trecute am parcurs Muchia dintre Timbale.

Cu o siluetă impresionantă ce atrage ca un magnet privirile drumeților care parcurg creasta Pietrei Craiului, Muchia dintre Timbale delimitează Padina lui Călineț de megieșa de la sud, Valea Podurilor. Dincolo de dificultățile de orientare specifice acestui gen de trasee, Muchia dintre Timbale oferă, pe parcursul său direct, căteva porțiuni frumoase de cățărare, cu pasaje de până la gradul V/V-, cu protecții mobile.

Ca și la ultima incursiune prin aceste locuri de vis, am preferat suișul direct din șaua Caprelor, identificând o linie frumoasă care să ne conducă spre muchia matematică. Colții Gemeni ne-au fost tovarăși de drum, ca și hornul spectaculos însoțit de hățașul Brâului de Sus la traversarea Muchiei Țimbalului Mic. Desigur, nici spre Călineț lucrurile n-au stat degeaba, devălmășia de hornuri, creste și țancuri fiind copleșitoare, însă un pic ștearsă de soarele dur al verii indiene (de care, între noi fie vorba, sperăm să avem parte cât mai mult!). În fine, ne-am bucurat succesiv de toate obstacolele muchiei noastre, răzbind finalmente în forfota crestei, pe Vârful dintre Țimbale, și coborând pe drumul binecunoscut.

Prima ascensiune menționată în literatură Muchia dintre Țimbale a fost cea din 23 iulie 1939 de către Titi Ionescu și Ion Ionescu-Dunăreanu, membrii ADMIR; ei au ocolit cea mai dificilă porțiune, aflată imediat în aval de ceea ce astăzi numim șaua Hornului N.

Muchia dintre Timbale, ca și muchiile desprinse din celelalte Țimbale ale Pietrei Craiului, oferă o aventură diversă și peisaje pe măsură.