La începutul verii calendaristice am luat sub bocanci o frântură a Banatului montan, într-o tură de drumeție în muntii Cernei și Mehedinți.
Strânși în Valea Cernei din mai multe colțuri ale țării, în prima zi am pornit spre Dobraia, primul dintre cătunele munților Cernei pe care îl vizităm. Drumul prin pădure se scurge pe nesimțite și curând ajungem în dreptul frumoasei biserici din Dobraia, o poiana înflorită de unde avem o priveliște superbă spre geanțurile munților Mehedinți, aflați peste drum de apa Cernei. Pe un scurt parcurs comun cu deja celebrul traseu de drumeție Via Transilvanica, străbatem cătunele Bedina și Poiana Lungă, înoptând sub mii de stele, privind culorile apusului spre Mehedinți. Dis-de-dimineață pornim spre vârful Biliana și, mai departe, spre spectaculosul Zascol al Arjanei, accesibil printr-o scurtă creastă stâncoasă care ne aduce aminte de Piatra Craiului. De pe Zascol și până pe frumoasa Arjana nu este decât o aruncătură de băț sau, dacă vreți, o joacă de drumeți peste lespezile care te duc cu gândul la munți precum Parâng sau Retezat și nicidecum la calcarele prin care Cerna și-a croit drum. Unul dintre cele mai frumoase vârfuri ale Carpaților, Arjana este ascunsă privirii din vale; ca s-o vezi, trebuie s-o urci. Cu furtuni de vară dezlănțuindu-se în zonele montane învecinate, grăbim pasul pe creasta munților Cernei. Curând suntem luați în primire de o ploai strașnică, cu tunete, fulgere și grindină cât să albească, preț de câteva minute bune, pădurea de fag sub care ne găsisem adăpost. Cu planul inițial murat binișor, coborâm printre șiroaie și noroaie spre Prisăcina și, mai departe, spre Valea Cernei, unde montăm corturile pe marginea șoselei.
A treia zi de drumeție prin Banat este dedicată munților Mehedinți. Am străbătut o parte din faimoasele crovuri, depresiuni carstice unice în România. Peisajul carstic la care suntem martori este deosebit de spectaculos, cu chei, grote, lapiezuri și doline, crestele fiind punctate de pini negri de Banat, specie protejată, desprinsă parcă din stampele japoneze. Pe vârful Pietrele Albe admirăm cămpurile de lapiezuri, dar și furtunile care, regulamentar, își făceau de cap pe munții din jur. Curând întrăm în pădure, o pădure superbă. Coborâm prin Cheile Țesnei, unde și încetează ploaia care ne-a hăituit pe o parte a coborârii, și admirăm căderile apei și crestele cu pini. Revenim în Valea Cernei, acum ornată cu aburii ce se ridică din pădurea stropită de ploaie.
Ultima zi a turei de drumeție din muntii Cernei și Mehedinți are loc spre cătunele Ineleț și Cracul Mare, alte locuri izolate în care timpul pare a-și fi oprit neostoita curgere. După faimoasele Cârlige, scări de lemn montate peste un perete vertical care asigură accesul spre Ineleț, reîntâlnim poteca Via Transilvanica, care în acest colț al Carpaților vizitează cătunele izolate din muntii Cernei. Ne bucurăm de produsele lăsate de localnici pentru turiști, într-un frumos sistem de self-sale, și cumpărăm gălbiori, brânză și caș de oaie și palincă. Admirăm crestele cu aburi de ceață și coborâm la apa Cernei printre noroaiele potecilor călcate de copitele animalelor puținilor locuitori care au rămas prin aceste cătune, într-un peisaj de o rară frumusețe, dar încercat de viață grea.
Cele patru zile de drumeție petrecute în muntii Cernei și Mehedinți ne-au arătat, încă o dată, cât de frumos și inedit este acest colț al Carpaților. Turismul montan este, încă, la început pe aceste meleaguri, însă există inițiative de dezvoltare sustenabilă și frumos integrată în peisaj. Ne dorim să revenim prin aceste locuri și sperăm să o facem chiar curând!
Plimbarea în muntii Cernei a fost organizată de ghizii noștri Andreea Nuță și Andrei Badea. În viitorul apropiat, avem planificate drumeții în Grecia, Slovenia și Maroc, dar și câteva suprize pe care ți le pregătim pentru Carpații de acasă!
