Atelier de carpatism în Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de carpatism special conceput pentru cei care fac primii pași înafara potecilor de drumeție și doresc să cunoască și zonele de abrupt.

Carpatismul sau drumeția alpină reprezintă acele trasee aflate între drumeție și cățărarea pe stâncă, împrumutând elemente din ambele. Conform gradației elvețiene pentru traseele de drumeție, carpatismul este încadrat la drumeția alpină dificilă și foarte dificilă, respectiv T5 și T6. În literatura montană din România, traseele de carpatism sunt considerate ca fiind din sfera alpinismului, lucru pe care îl putem accepta doar în sezonul de iarnă, când prezenta zăpezii și gheții în zonele de abrupt schimbă radical terenul și modul de abordare. Cu mici excepții, carpatismul în România este practicat îndeosebi în munții Bucegi și Piatra Craiului, ale căror văi de abrupt, brâuri și creste oferă un teren specific, accesibil în general fără material tehnic sau manevre avansate de cățărare.

În cadrul acestui atelier de carpatism am arătat practic diferențele între zonele de abrupt amenajate pentru drumeție – traseele de culoare neagră precum celebrul Drum al lui Deubel – și cele neamenajate. În ceea ce privește manevrele de coardă, fiecare participant a avut ocazia să exerseze asigurarea partenerilor în zone expuse sau verticale și să coboare în rapel, acestea reprezentând doar minimele cunoștințe în materie care ar trebui cunoscute de cei care ies înafara potecilor de drumeție. De asemenea, am pus un accent deosebit pe utilizarea corectă a picioarelor la depășirea obstacolelor stâncoase caracteristice văilor de abrupt, atât la urcare, cât și la coborâre (exerciții de cățărare și descățărare a săritorilor).

Partea teoretică a acestui atelier de carpatism a inclus, pe lângă prezentarea echipamentului, o discuție despre conceptul general de risc pe munte și despre riscurile specifice carpatismului, participanții identificând modurile de gestionare optimă a acestora. În încheiere, am vorbit despre gradele de dificultate ale traseelor de carpatism și necesitatea unei schimbări în acest domeniu, astfel încât particularitățile diferitor trasee – văi de abrupt, brâuri – să fie mai bine evidențiate în cadrul unui sistem standardizat de gradare a dificultății.

În luna august organizăm o tabără de carpatism dedicată celor care au deja o oarecare experiență în parcurgerea văilor de abrupt și brâurilor și doresc să cunoască efectiv principalele zone de abrupt din Bucegi.

Valcelul cu Fereastra, carpatism în Piatra Craiului

În ultimele zile am fost în Piatra Craiului într-o tură adresată celor care doresc să descopere carpatismul și am urcat Valcelul cu Fereastra, o frumoasă vale de abrupt din bazinul Padinei lui Râie, și am ieșit în Creasta Nordică urmând o suită de brâuri și vâlcele.

Munții Bucegi și Piatra Craiului ascund multe zone accesibile fără echipament și tehnici specializate de cățărare, dar care, prin complexitatea terenului, nu fac obiectul drumeției. Astfel, în aceste zone predomină zone stâncoase expuse, grohotișuri și vegetație abundentă, zone de cățărare ușoară (scrambling) și dificultăți de orientare. O combinație, așadar, între drumeție și cățărare, drumețiile alpine – sau, preluând termenul folosit de membrii Hanului Drumeților în urmă cu un secol, carpatismul – reprezintă văile de abrupt, brâurile și crestele accesibile la picior, cu echipament tehnic minim, care predomină în Bucegi și Piatra Craiului, însă pot fi întâlnite și în alte zone ale Carpaților.

Valcelul cu Fereastra și continuarea drumului spre Creasta Nordică a Pietrei Craiului este accesibil celor care au absolvit potecile de drumeție și doresc să descopere și o altă latură a munților. La ultima incursiune în aceste locuri am avut de înfruntat zăpadă până la piept, așa că soarele verii, care ne-a întâmpiat de această dată, nu ne-a deranjat câtuși de puțin. Am trecut pe rând săritorile vâlcelului și am admirat frumoasa deschidere de piatră care face legătura cu Vâlcelul cu Smârdar, atingând în final creasta pe un traseu mai puțin circulat, prin talvegul Călinețului Mic. Pe parcurs am oferit sfaturi legate de parcurgerea acestui gen de trasee și informații legate de toponimia locurilor, fiind binecunoscută complexitatea reliefului abruptului vestic al Pietrei Craiului. Fentând furtuna de vară care s-a abătut peste Bucegi și zona sudică a Pietrei Craiului, am revenit în vale pe ramura de sus a Brâului Ciorânga, amenajată și marcată pentru drumeție în urmă cu aproximativ 6 ani.

Cum zăpada dispare treptat din văile de abrupt, vă invităm în continuare în turele noastre de carpatism și cățărare, iar ghizii noștri așteaptă oricând de la voi propuneri și idei pentru destinații frumoase în natură.
































Câteva luni mai târziu, la început de octombrie, am revenit într-o nouă formulă pe Valcelul cu Fereastra. De data aceasta am urcat spre creastă urmând zona de obârșie e Vâlcelului cu Smârdar și firul secundar al Canionului Ciorânga Mare. Am coborât pe ramura de sus a Brâului Ciorânga, nu înainte de a face o scurtă recunoaștere a ramurii de jos, urmând a reveni la șosea prin grohotișurile porțiunii inferioare a Padinei lui Râie, o alternativă inedită la coborârea clasică de la refugiul Speranțelor.