dunareanu

Muchia Timbalului Mic

În urmă cu puțin timp am revenit în abruptul Pietrei Craiului, unde am parcurs Muchia Timbalului Mic, unul dintre traseele clasice de carpatism ale zonei.

O zonă alpină complexă, frământată și deosebit de spectaculoasă, abruptul cuprins între Padina lui Râie și Valea Podurilor oferă pasionaților de munte trasee pentru toate gusturile, de la brâuri și văi de abrupt, la hornuri, creste și trasee de cățărare pe stâncă. În condiții de iarnă, iubitorii de alpinism vor găsi, fără îndoială, multe zile de activitate în aceste locuri.

Muchia Timbalului Mic este o muchie vestică desprinsă din vârful cu același nume, fiind omoloagă vecinelor dinspre nord, Muchia Țimbalului Mare și Muchia dintre Țimbale, aceasta din urmă fiind, poate, și cea mai spectaculoasă dintre ele, grație șeilor care îi oferă un aspect deosebit. Muchia Timbalului Mic separă Valea Podurilor de Valea Ciorânguța și se înalță deasupra șeii Colților Gemeni, un loc pe care îl cunoaștem prea bine și pe care l-am vizitat chiar în această vară, într-o frumoasă plimbare pe Brâul Soarelui. Deși muchia se poate parcurge pe acest traseu direct, noi am urmat varianta parcursă în premieră de echipa ADMIR din 1939 (Titi Ionescu, Ion Ionescu-Dunăreanu, Elena Habermann); desigur, dificultatea locurilor nu exclude faptul ca omul să fi călcat prin aceste zone și înaintea ADMIR-iștilor, însă aceștia au oferit prima descriere a traseului.

Dimineața friguroasă de toamnă ne-a prins în Valea Podurilor, unde am ajuns parcurgând Brâul de Jos pe o scurtă porțiune, adâugând astfel diversitate drumului binecunoscut spre Termopile. Din vale am ajuns în Brâul de Sus, care prin aceste zone are un parcus spectaculos de-a lungul unor falii tectonice, continuând apoi pe Muchia Timbalului Mic, ale cărei șei erau mângâiate de razele mult-dorite ale soarelui. Cu excepția câtorva puncte în care înclinația crește considerabil (UIAA III), traseul nu pune probleme legate de dificultate tehnică, ci mai ales de orientare și alegere a traseului, friabilitatea stâncii fiind adesea o problemă deloc de neglijat. Peisajele, mai ales spre nord și spre sud, înfățisând abruptul Pietrei Craiului, sunt de vis.

Un traseu spectaculos de carpatism, Muchia Timbalului Mic oferă o experiență deosebită și completă celor care doresc să cunoască mai mult din abruptul vestic al Pietrei Craiului, fiind situată într-una dintre cele mai frumoase zone ale întregilor Carpați.

Din nou pe Muchia dintre Timbale

Nu putem vreodată sta departe de Piatra Craiului și de minunatele sale locuri ascunse care se dezvăluie doar privirilor celor care se încumetă să străbată labirintul de calcar, astfel că în la finele săptămânii trecute am parcurs Muchia dintre Timbale.

Cu o siluetă impresionantă ce atrage ca un magnet privirile drumeților care parcurg creasta Pietrei Craiului, Muchia dintre Timbale delimitează Padina lui Călineț de megieșa de la sud, Valea Podurilor. Dincolo de dificultățile de orientare specifice acestui gen de trasee, Muchia dintre Timbale oferă, pe parcursul său direct, căteva porțiuni frumoase de cățărare, cu pasaje de până la gradul V/V-, cu protecții mobile.

Ca și la ultima incursiune prin aceste locuri de vis, am preferat suișul direct din șaua Caprelor, identificând o linie frumoasă care să ne conducă spre muchia matematică. Colții Gemeni ne-au fost tovarăși de drum, ca și hornul spectaculos însoțit de hățașul Brâului de Sus la traversarea Muchiei Țimbalului Mic. Desigur, nici spre Călineț lucrurile n-au stat degeaba, devălmășia de hornuri, creste și țancuri fiind copleșitoare, însă un pic ștearsă de soarele dur al verii indiene (de care, între noi fie vorba, sperăm să avem parte cât mai mult!). În fine, ne-am bucurat succesiv de toate obstacolele muchiei noastre, răzbind finalmente în forfota crestei, pe Vârful dintre Țimbale, și coborând pe drumul binecunoscut.

Prima ascensiune menționată în literatură Muchia dintre Țimbale a fost cea din 23 iulie 1939 de către Titi Ionescu și Ion Ionescu-Dunăreanu, membrii ADMIR; ei au ocolit cea mai dificilă porțiune, aflată imediat în aval de ceea ce astăzi numim șaua Hornului N.

Muchia dintre Timbale, ca și muchiile desprinse din celelalte Țimbale ale Pietrei Craiului, oferă o aventură diversă și peisaje pe măsură.

În Piatra Craiului, pe traseul Umerilor

În urmă cu câteva zile am revenit în Piatra Craiului, unde am parcurs traseul Umerilor, străbătând, pe o atmosferă încărcată, o zonă spectaculoasă.

Parcurs pentru prima dată în 1939 de către o echipă condusă de Titi Ionescu și descris de Ion-Ionescu Dunăreanu în monografiile sale, traseul Umerilor se înscrie de-a lungul cumpenei de ape dintre vechiul Regat și Ardeal. Spre deosebire de incursiunea de acum doi ani, când am ales intrarea directă din șaua Tămășel, întocmai ca la premiera traseului, de această dată am ales o intrare ocolită, mai facilă, pe fața văii Tămășel. Apariția “neașteptată” a unui vâlcel în devălmășia de țancuri a Umărului de Jos ușurează accesul și ne dovedește, încă o dată, că în abruptul vestic al Pietrei Craiului orice este posibil și nimic nu este întâmplător!

Urcând pe Vâlcelul Umerilor, am lăsat în urmă panglica verde a Brâului de Jos și, nu după mult timp, ne-am aflat în Brâul de Mijloc, pe care l-am urmat până în drumul lui Deubel. Stropii de ploaie și-au făcut, timizi, apariția. Sub o surplombă generoasă, ascultând picuratul stropilor peste liniștea deplină a muntelui, am simțit tentația de a pune pleoapă peste pleoapă și de a fura câteva clipe de somn într-un loc fermecător.

Cu o bună interpretare a prognozelor meteorologice și cu o bună organizare a turei, ne-am bucurat de o zi frumoasă în abruptul Pietrei Craiului și de reîntâlnirea cu traseul Umerilor.

Redescoperă natura alături de noi

Facebook Instagram Youtube Envelope

Gradele de dificultate

Termeni și Condiții

Parteneri și afilieri