Cu câteva zile înaintea Paștelui am fost în munții Rodnei, unde am urcat Piciorul Mosului, o frumoasă muchie alpină desprinsă din vârful Pietrosul.

Încadrând spre vest căldarea glaciară a Iezerului, cea care, pe timp de vară oglindește crestele muntelui în frumosul lac cu forma României, Piciorul Mosului este o muchie nordică desprinsă imediat de sub vârful Pietrosul și oferă cel mai accidentat acces spre acesta. Dacă pe timp de vară muchia Piciorul Mosului este un traseu de carpatism, parcurgerea ei pe timp de iarnă face obiectului alpinismului, cu aspect care amintește de muchiile făgărășene și o dificultate ce depinde de condițiile întâlnite (PD/PD+, III, M2-M4).

Beneficiind de condiții bune, am parcurs muchia Piciorul Mosului în aproximativ 5 ore, de la răsăritul încețoșat surprins de peste crestele munților Maramureșului și până în vârful Pietrosul, unde am fost luați în primire de un vânt rece. Depusă în cantități considerabile pentru această perioadă a anului, zapada a creat cornișe spectaculoase în zona superioară a muchiei noastre, dar și a crestei ce urcă spre Pietros. Ultima parte a muchiei a fost abruptă, dar lipsită de dificultăți tehnice. Pentru a coborî în siguranță spre poteca turistică, am dat roată căldării Iezerului, coborând spre stația meteo din vârful Piatra Albă, pe o culme ușor conturată, dar care oferea o bună gestionare a riscului de avalanșă. Pe parcursul întregii zile am avut parte de nori, ceață, soare și ninsoare, părând ca iarna ține neapărat a avea un ultim cuvânt înainte de a lăsa munții pradă primăverii.

Ne bucurăm că am avut ocazia de a parcurge un traseu frumos de alpinism în munții Rodnei, rar parcurs de către cei din sudul țării, ajungând într-un mod inedit pe cel mai de seamă vârf al Carpaților Orientali.