La mijlocul lunii august am revenit în Alpii Iulieni, unde am urcat vârfurile Triglav (2864m) și Prisojnik (2547m), două vârfuri emblematice ale acestei spectaculoase țări care este Slovenia. Ne-am bucurat de trei zile de munte, cu un apus și-un răsărit, cu plimbări pe malul lacurilor și pe străzile frumoaselor localități de la poalele pereților.
Primele două zile au fost dedicate muntelui Triglav, emblema Sloveniei. Strecurat pe sub impunătorul perete nordic, traseul urmat la urcare a fost unul fix pe placul celor care au gustul abrupturilor din Carpați, cu mult scrambling și pasaje expuse, asigurate cu lanțuri. Diferența de nivel scursă pe o distanță scurtă și-a spus cuvântul și, după o pauză de câteva ore în cabana confortabilă, am pornit spre vârful Triglav unde companie ne-au fost caprele negre, razele apusului și o spectaculoasă Glorie.
Tihna din seara precedentă a fost înlocuită cu forfota specifică unui vârf popular, astfel că am împărțit răsăritul pe vârful Triglav cu multe alte persoane, dar și cu un vânt rece care-a pus pe noi toate straturile îndesate în desăgi. După o demonstrație de salvare aeriană și micul dejun, am pornit spre poalele muntelui, admirând, și de această dată, cu deosebită fascinație, impunătorul perete nordic al Triglav-ului, leagăn al alpinismului sloven.
Înalt de 2864m, vârful Triglav a fost urcat în premieră în 1778 de către “patru bărbați curajoși”, astăzi imortalizați într-o statuie de pe malul lacului Bohinj. În 1895 a fost ridicat Turnul Aljaž chiar pe vârf, simbolizând astfel dreptul slovenilor de a-l considera “al lor”. În același an a fost lărgită și amenajată creasta care conduce spre vârf, permitând astfel fiecărui sloven să viziteze simbolul țării sale și impulsionând turismul montan.
A treia zi dedicată Alpilor Iulieni în această tură ne-a purtat bocancii spre vârful Prisojnik. Înălțat deasupra pasului Vršič, cea mai înaltă trecătoare a Sloveniei și un loc marcat de luptele dure ale Primului Război Mondial, Prisojnik, cunoscut și sub numele de Prisank, este faimos atât datorită celor două mari ferestre, vizibile de la mare depărtare, cât și formațiunii antropomorfe “Fata pagână”. Am ajuns pe vârf urmând traseul crestei vestice, pe o potecă dificilă de drumeție, cu pasaje de scrambling, protejate cu lanțuri. Am trecut pe lângă una dintre cele două mari ferestre naturale și, odată ajunși pe vârf, ne-am bucurat de o splendidă panoramă a Alpilor Iulieni, admirând vârfuri emblematice precum Mangart, Jalovec, Špik, Skrlatica, Razor și, bineînțeles, Triglav.
Ne-am bucurat și de această dată de spectaculoasele peisaje ale Alpilor Iulieni și de ospitalitatea montană a Sloveniei, o țară mică, dar cu o importantă cultură a muntelui. Ne propunem să revenim și anul viitor prin aceste locuri, să vizităm nu doar vârful Triglav, ci și altele… căci e mai frumos să faci lucrurile diferit!
