Toamna ne îmbie cu culorile sale și n-avem a ne face zăbavă, pornind cu pași repezi spre Valcelul Titeica, în sudul Caraimanului.

Versantul sudic al muntelui Caraiman mărginește Valea Jepilor, cu a ei potecă turistică, până sus, la Crucea Eroilor. Are un farmec aparte, cu numeroase brâuri și vâlcele în care ciopoarele de capre negre aleargă nestingherite, lăsând în urma pașilor o mulțime de hățașe care te îmbie la a le desluși taina. Valcelul Titeica, botezat astfel de Mircea Ordean după numele fraților Radu și Șerban Țiteica, mari iubitori de Bucegi, înaintași într-ale descoperirii abruptului prahovean și autori ai primei hărți a acestuia. Mărginit la vest de un impresionant perete ce cade din Creasta Brânelor, Vâlcelul Țiteica nu este nici foarte fotogenic, nici cu stâncă prea compactă și nici provocator pentru cei aflați în căutare de cățărare acrobatică. El este, la fel ca și versantul Caraimanului din care face parte, fermecător și-atât. Zadele aninate pe cele două maluri înalte, hățașele de capre desprinse de-a stânga și de-a dreapta talvegului și priveliștea de vis spre versantul opus al Jepilor Mici recomandă Valcelul Titeica pentru carpatismul de toamnă.

Alături de Ilinca Stoenică alias Munțomama și câteva viitoare pasionate de abrupt prahovean, pornim la pas vioi pe umbroasa potecă a Văii Jepilor. La intersecția cu firul Vâlcelului Țiteica ne echipăm și pornim fără grabă la deal, ocolind săritoarea umedă de la intrare. O mică fereastră este prilej de glume obstetrice printre coechipieri și o a doua săritoare, cu un mare bloc instabil, ne pune la încercare imaginația și tehnica. Până la obârșie mai avem de trecut o săritoare frumoasă, cu șpraițuri, și o săritoare cu ieșire înierbată, pe care o ocolim urcând din greu pe mâna stângă și revenind în talveg cu ajutorul unei balustrade. Panta obârșiei ne pune serios la încercare plămânii și genunchii, însă priveliștea din Târla Berbecilor merită din plin. Privim spre Portița Caraimanului și Muchia Mare, acum poleită cu razele apusului. În Brâul Mic a poposit un ciopor numeros de capre, iar spre Valea Spumoasă se aud lătrăturile unei haite de câini sălbăticiți.

Brâul Portiței ne servește drept călăuză spre poteca Văii Jepilor, care, la rându-i, ne duce spre case și spre alți munți. Am petrecut o zi frumoasă de toamnă în Bucegi, în sudul muntelui Caraiman, pe Valcelul Titeica, o zi care, pentru unii dintre noi, a însemnat prima întâlnire cu abruptul prahovean.