refugiul cioranga

Muchia Timbalului Mare în condiții de iarnă

În urmă cu câteva zile am fost în Piatra Craiului, într-o frumoasă tură de alpinism pe Muchia Timbalului Mare.

După ce iarna a binevoit a-și așterne din plin haina albă și peste Carpații românești, am schimbat planurile rânduite pentru zona înaltă a Bucșoiului cu Piatra Craiului. Astfel, alături de partenerii de la Alpine-Challenge, am urcat la refugiul Speranțelor și dincolo de el, pe drumul binecunoscut al Vâlcelului cu Fereastră, pe care l-am vizitat de mai multe ori în condiții de iarnă și pe care l-am găsit, și de această dată, frumos de urcat în condiții mixte, cu săritorile împodobite cu zăpadă pulver, dar incomplet acoperite.

Vâlcelul cu Smârdar, unde ajungem după ce pășim prin faimoasa Fereastră, se arată mult mai prietenos decât în perioadele cu zăpezi mari și, chiar dacă întâlnim mici plăci de vânt până la Amvon, acestea nu pun probleme. Dincolo de Brâul de Sus continuăm pe firul de obârșie al vâlcelului, însă remărcăm câteva acumulări însemnate și plăci de vânt, pe care le evităm urcând într-unul dintre contraforturile inferioare desprinse din vârful Timbalul Mare, despre care putem spune că este parte a ceea ce numim Muchia Timbalului Mare. Ca în abruptul Timbalului Mare – și de altfel ca în multe alte locuri din Piatra Craiului – muchia se termină într-o șa și în alte muchii, iar noi ne continuăm drumul spre creastă, unde ajungem fix pe vârful Timbalul Mare. Coborâm pe înserat spre Fântâna lui Botorog, după o zi superbă și inedită în abrupt.

Spre deosebire de surorile sale mai bine individualizate, Muchia Timbalului Mare reunește un ansamblu de vâlcele și muchii care altcătuiesc un relief deosebit de complex, cuprins, la modul general, între vârful Timbalul Mare și Brâul Ciorânga. În amonte de Brâul de Sus, în zona Amvonului, Muchia Timbalului Mare este compusă, la început, din două muchii paralele și apoi din alte două care se întâlnesc în creastă.

Abruptul vestic al Pietrei Craiului este o adevărată bijuterie a naturii, oferind, pe timp de vară, nenumărate aventuri pentru iubitorii de carpatism și cățărare, și, pe timp de iarnă, alpinism clasic și tehnic pentru toate nivelurile de pregătire.

Iarna pe Valcelul cu Fereastra, alpinism în Piatra Craiului

Iarna și-a intrat bine în drepturi peste Carpați, astfel că, în urmă cu câteva zile, am făcut prima tură de alpinism in Piatra Craiului din acest sezon și am urcat Valcelul cu Fereastra, o vale de abrupt din bazinul Padinei lui Râie, binecunoscută pe timp de vară pasionaților de carpatism.

Zăpada căzută în urmă cu câteva zile nu fusese atinsă de turiști, astfel că pe întreg traseul de acces prin Padina lui Călineț am făcut și urme. Ultima incursiune de iarnă prin aceste locuri se petrecuse în martie, ocazie cu care am preferat urcarea pe varianta clasică a Malului Galben, și de această dată am ales varianta prin Hornul Nisipos, unde ne-am și dat binețe cu câteva capre negre jucăușe. Refugiul turistic, parcă mai plin de zăpadă ca oricând, ne-a servit ca adăpost preț de câteva momente de pauză, după care am pornit spre Valcelul cu Fereastra, aflat la scurtă distanță.

Ne-am bucurat de condiții excelente de mixt pe prima săritoare, depășirea ei fiind o adevărată plăcere. Așa cum ne așteptam, însă, mai sus de a doua săritoare, consistența zăpezii s-a redus la pulver, iar stratul ajungea adesea la nivelul pieptului, deplasarea necesitând un efort serios. Fereastra ne-a întâmpinat rece și încremenită. Am coborât pe același traseu, în rapeluri, martori ai efemerului spectacol al unei mări de nori și razele soarelui revărsate peste Bârsa. Și, pentru că adesea preferăm traseele în circuit, pentru a putea primi o doză mai mare de natură, am coborât spre Plaiul Foii pe Padina lui Râie, o vale puțin umblată de oameni și care ascunde mici bijuterii.

Această tură frumoasă de alpinism pe Valcelul cu Fereastra (F, M3), la care au participat nu unul, ci doi ghizi din echipa noastră, a fost nu doar o reîntâlnire cu Piatra Craiului, ci și un început al sezonului de iarnă. În prima tură programată pentru noul am vom merge într-o drumeție în munții Făgărașului, pe muchia Scara, urmând ca la sfârșitul lunii să organizăm un curs de alpinism pentru începători la cabana Mălăiești.

Valcelul cu Fereastra iarna

Deși la poale de munte primăvara își arată deja primele semne, pe creste încă domnește iarna și nu va pleca prea repede. În aceste zile am fost în Piatra Craiului, unde am revăzut locurile vizitate la sfârșit de toamnă și am urcat Vâlcelul cu Fereastră iarna, cu multă zăpadă și un scurt pasaj de cățărare mixtă.

Vâlcelul cu Fereastră este un afluent al Padinei lui Râie și este frecvent parcurs pe timp de vară, fiind un traseu popular de carpatism. Iarna, cu zăpadă, gheață și stâncă, întreaga Piatra Craiului devine o arenă de alpinism; Valcelul cu Fereastra iarna este un traseu de alpinism cu panta medie de 40 de grade și grad F+, M2/3, în funcție de condiții.

Urcând printre ghiocei și primele brândușe, ajungem în zona fostei cabane Ascunse urcând pe la Malul Galben. Muchia dintre Țimbale arată grozav îmbrăcată în alb, însă pornim în direcție opusă și, în câteva minute, suntem la intrarea în vâlcel, de care ne desparte un depozit de zăpadă prin care ne croim cu greu drum. Prima săritoare este parțial descoperită și o depășim prin câteva mișcări frumoase. În continuare, avem doar alb, mult alb, căci zăpada este mare și înaintarea este anevoioasă. Pentru a evita un alt depozit alegem o zonă cu stâncă și gheață, moment în care coarda iese din rucsac pentru asigurarea coechipierilor. Până la fereastră ne mai despart minute bune de înot în marea albă, însă satisfacția este maximă. În vâlcelul vecin, Vâlcelul cu Smârdar, pătrundem doar cât să atingem firul și să evaluăm condițiile, după care revenim pe același drum pe care am urcat.

Am petrecut o zi frumoasă în Piatra Craiului unde am urcat Valcelul cu Fereastra iarna și care am avut parte de multă zăpadă, pe un munte doar pentru noi.