Iarna pe Valcelul cu Fereastra, alpinism în Piatra Craiului

Iarna și-a intrat bine în drepturi peste Carpați, astfel că, în urmă cu câteva zile, am făcut prima tură de alpinism in Piatra Craiului din acest sezon și am urcat Valcelul cu Fereastra, o vale de abrupt din bazinul Padinei lui Râie, binecunoscută pe timp de vară pasionaților de carpatism.

Zăpada căzută în urmă cu câteva zile nu fusese atinsă de turiști, astfel că pe întreg traseul de acces prin Padina lui Călineț am făcut și urme. Ultima incursiune de iarnă prin aceste locuri se petrecuse în martie, ocazie cu care am preferat urcarea pe varianta clasică a Malului Galben, și de această dată am ales varianta prin Hornul Nisipos, unde ne-am și dat binețe cu câteva capre negre jucăușe. Refugiul turistic, parcă mai plin de zăpadă ca oricând, ne-a servit ca adăpost preț de câteva momente de pauză, după care am pornit spre Valcelul cu Fereastra, aflat la scurtă distanță.

Ne-am bucurat de condiții excelente de mixt pe prima săritoare, depășirea ei fiind o adevărată plăcere. Așa cum ne așteptam, însă, mai sus de a doua săritoare, consistența zăpezii s-a redus la pulver, iar stratul ajungea adesea la nivelul pieptului, deplasarea necesitând un efort serios. Fereastra ne-a întâmpinat rece și încremenită. Am coborât pe același traseu, în rapeluri, martori ai efemerului spectacol al unei mări de nori și razele soarelui revărsate peste Bârsa. Și, pentru că adesea preferăm traseele în circuit, pentru a putea primi o doză mai mare de natură, am coborât spre Plaiul Foii pe Padina lui Râie, o vale puțin umblată de oameni și care ascunde mici bijuterii.

Această tură frumoasă de alpinism pe Valcelul cu Fereastra (F, M3), la care au participat nu unul, ci doi ghizi din echipa noastră, a fost nu doar o reîntâlnire cu Piatra Craiului, ci și un început al sezonului de iarnă. În prima tură programată pentru noul am vom merge într-o drumeție în munții Făgărașului, pe muchia Scara, urmând ca la sfârșitul lunii să organizăm un curs de alpinism pentru începători la cabana Mălăiești.

Creasta Frumoasa din Calinet

Nu trecură mai mult de câteva zile până la revenirea în Piatra Craiului, din nou în bazinul Padinei lui Călineț, de data aceasta la o frumoasă tură de cățărare pe stâncă pe un traseu clasic, Creasta Frumoasa din Calinet.

Parcursă în premieră în 1947 de către Ionel Coman, prolific cățărător postbelic și produs al primilor școli de cățărare organizate în Carpații românești în perioada interbelică, în cadrul cărora a fost elev al celebrului Niculae Baticu, Creasta Frumoasa din Calinet se înscrie, geografic, pe muchia înălțată între Vâlcelul Secundar al Hornului Adânc, Padina lui Călineț și, în amonte, Vâlcelul Secundar al Padinei lui Călineț. Pe această muchie se desfășoară două trasee de cățărare, respectiv Creasta Frumoasă, în zona superioară, și Creasta Șoimilor, în zona inferioară, un traseu sensibil mai dificil, deschis de către o echipă condusă de Norbert Hiemesch în 1960.

Strecurându-ne printre ploile anunțate de un front de aer polar, am luat din nou poteca Călinețului și a Scării de Fier și, nu după mult timp, părăseam firul principal spre stânga, în urcuș pe Vâlcelul Secundar spre Creasta Frumoasa din Calinet. Înainte de începutul propriu-zis al traseului, am trecut, cu acrobatică inventivitate, prin strunga îngustă de la capătul brâului desfășurat de-a lungul Peretelui Superior al Padinei lui Călineț. Preț de câteva lungimi, am urmat linia crestei, utilizând pentru asigurare cele câteva pitoane vechi întâlnite, țancuri și protecții mobile. Vremea a fost spectaculoasă, Tămașul fiind spălat de câteva ploi și scăldat în soare pe durata ascensiunii noastre, care s-a încheiat în zona Brâului de Sus, nu departe de celebrul Amvon. Muchia dintre Țimbale parcă n-a arătat niciodată mai frumos!

Prin jnepenii Amvonului ne-au prins din urmă stropii de ploaie, care ne-au însoțit pe tot grohotișul Vâlcelului cu Smârdar, până la trecerea în megieșul Vâlcel cu Fereastră. Cu cer senin și o lumină frumoasă, ajungem în Brâul Ciorânga după câteva rapeluri peste săritorile vâlcelului și prin negrul sol al Craiului, la o aruncătură de băț de refugiul Speranțelor și locul fostei Cabane Ascunse.

Creasta Frumoasa din Calinet (UIAA 5) este un traseu clasic de cățărare pe stâncă din abruptul vestic al Pietrei Craiului și oferă una dintre cele mai cuprinzătoare priveliști asupra bazinului Padinei lui Călineț, o zonă alpină de o mare complexitate, fiind comparabilă, din multe puncte de vedere, cu Coștila Bucegilor. Ne-am bucurat din plin de spectaculosul traseu, de vremea frumoasă și, firește, de companie în această nouă zi petrecută în abruptul Pietrei Craiului.

O săptămână mai târziu, am revenit pe Creasta Frumoasă din Călineț într-o reeditare a acestei frumoase ture de cățărare. Pe o vreme răcoroasă, am urmat același labirint de văi și brâuri pentru apropiere, găsind traseul la fel de frumos ca întotdeauna.

Valcelul cu Fereastra, carpatism în Piatra Craiului

În ultimele zile am fost în Piatra Craiului într-o tură adresată celor care doresc să descopere carpatismul și am urcat Valcelul cu Fereastra, o frumoasă vale de abrupt din bazinul Padinei lui Râie, și am ieșit în Creasta Nordică urmând o suită de brâuri și vâlcele.

Munții Bucegi și Piatra Craiului ascund multe zone accesibile fără echipament și tehnici specializate de cățărare, dar care, prin complexitatea terenului, nu fac obiectul drumeției. Astfel, în aceste zone predomină zone stâncoase expuse, grohotișuri și vegetație abundentă, zone de cățărare ușoară (scrambling) și dificultăți de orientare. O combinație, așadar, între drumeție și cățărare, drumețiile alpine – sau, preluând termenul folosit de membrii Hanului Drumeților în urmă cu un secol, carpatismul – reprezintă văile de abrupt, brâurile și crestele accesibile la picior, cu echipament tehnic minim, care predomină în Bucegi și Piatra Craiului, însă pot fi întâlnite și în alte zone ale Carpaților.

Valcelul cu Fereastra și continuarea drumului spre Creasta Nordică a Pietrei Craiului este accesibil celor care au absolvit potecile de drumeție și doresc să descopere și o altă latură a munților. La ultima incursiune în aceste locuri am avut de înfruntat zăpadă până la piept, așa că soarele verii, care ne-a întâmpiat de această dată, nu ne-a deranjat câtuși de puțin. Am trecut pe rând săritorile vâlcelului și am admirat frumoasa deschidere de piatră care face legătura cu Vâlcelul cu Smârdar, atingând în final creasta pe un traseu mai puțin circulat, prin talvegul Călinețului Mic. Pe parcurs am oferit sfaturi legate de parcurgerea acestui gen de trasee și informații legate de toponimia locurilor, fiind binecunoscută complexitatea reliefului abruptului vestic al Pietrei Craiului. Fentând furtuna de vară care s-a abătut peste Bucegi și zona sudică a Pietrei Craiului, am revenit în vale pe ramura de sus a Brâului Ciorânga, amenajată și marcată pentru drumeție în urmă cu aproximativ 6 ani.

Cum zăpada dispare treptat din văile de abrupt, vă invităm în continuare în turele noastre de carpatism și cățărare, iar ghizii noștri așteaptă oricând de la voi propuneri și idei pentru destinații frumoase în natură.
































Câteva luni mai târziu, la început de octombrie, am revenit într-o nouă formulă pe Valcelul cu Fereastra. De data aceasta am urcat spre creastă urmând zona de obârșie e Vâlcelului cu Smârdar și firul secundar al Canionului Ciorânga Mare. Am coborât pe ramura de sus a Brâului Ciorânga, nu înainte de a face o scurtă recunoaștere a ramurii de jos, urmând a reveni la șosea prin grohotișurile porțiunii inferioare a Padinei lui Râie, o alternativă inedită la coborârea clasică de la refugiul Speranțelor.