Incursiune în Valcelul Claii Mici și Vârful Grecului

În aceste zile am făcut o scurtă incursiune în abruptul Jepilor Mici, terminată, într-un mod cu totul inedit, în munții Dihamului, pe pitorescul vârf al Grecului.

Valcelul Claii Mici este un afluent al Văii Jepilor încadrat între Claia Mică, la sud, și frumoasa Creasta cu Zâmbri, la nord. O bună destinație pe timp de vară pentru carpatism, Vâlcelul Clăii Mici oferă pasionaților de alpinism un parcurs ușor pe timp de iarnă – F, facile – bineînțeles, în condițiile potrivite. Intrarea noastră pe vale s-a făcut sub bune auspicii, însă, în zona mediană a văii, straturile de zăpadă insuficient stabilizate, cu dizlocări la forțe mici, ne-au determinat să luăm decizia de a ne întoarce pe același drum. Am putut admira însă pe îndelete Colțul Berbecului și zona spectaculoasă a peretelui estic al Crestei cu Zâmbri, ale cărui trasee de cățărare, trei la număr, sunt prea puțin cunoscute astăzi.

Se impune o precizare de ordin toponimic – unii autori, precum N. Dimitriu și E. Cristea și, mai târziu, W. Kargel, numesc acest fir “Vâlcelul Clăiței”, din cauza confuziei între Clăiță și Claia Mică. Nestor Urechia, înaintaș al celor menționați, identifică însă Clăițele în faldurile rochiei cu brazi a Clăii Mari. Din acest considerent, preferăm să denumim acest fir de vale drept Valcelul Claii Mici.

Chiar dacă Valcelul Claii Mici nu ne-a oferit – de data aceasta – un parcurs sigur, o zi petrecută în natură este o zi câștigată, și ne îndreptăm spre Muchia Lungă și vârful Grecului, într-o plimbare plăcută prin pădurea de fag, terminată într-o zonă cu o minuată priveliște spre întregul abrupt prahovean. Muchia Lungă este parte a fostei linii de graniță dintre vechiul regat și imperiul Austro-Ungar și a fost scena unor sângeroase batălii ale Primului Război Mondial, în toamna anului 1916. O cruce datând din anii imediat următori războiului, găsită în urmă cu câțiva ani de către un localnic iubitor al muntelui și al istoriei, este mărturie a acestor evenimente, în jurul ei fiind o mulțime de obiecte din acea perioadă: bucăți de obuze, gamele, lopeți militare și multe altele.

Am coborât la lumina lunii.

Valcelul cu Fereastra sub prima zăpadă

În urmă cu câteva zile am fost din nou în Piatra Craiului, unde am parcurs Vâlcelul cu Fereastră, în una dintre primele ture de alpinism ale acestei ierni.

Dis-de-dimineață, luăm sub pași poteca turistică din Podul Călinețului, după o noapte dormită în gerul de la Plaiul Foii, în compania vulpilor care bântuie parcarea. Zăpada nu este mare, însă acoperă complet poiana și pădurea, punând mici probleme la înaintare; ajungem la refugiul Ciorânga Mare un pic mai târziu decât ne-am fi dorit și tot acolo facem și primul popas al zilei. Un scurt drum până în Șaua Scării de Fier ne arată condițiile din Padina lui Călineț; ora înaintată ne îndrumă, totuși, spre Vâlcelul cu Fereastră, aflat în apropiere, pe care să îl urcăm și să îl coborâm, fiind un bun antrenament pentru aceste condiții.

O vale de abrupt ușor accesibilă, care pe timpul verii nu depășește gradul III+/IV- în cățărare liberă, Vâlcelul cu Fereastră se parcurge pe porțiunea cuprinsă între Brâul Ciorânga Mare și pitoreasca deschidere în piatră care denumește vâlcelul. Puțina zăpadă care acoperă acum vâlcelul sporește și diversifică dificultățile parcurgerii. Asigurăm, pe rând, fiecare săritoare, profitând de ancorele mecanice instalate în acest an, și fiecare coechipier urcă în tihnă, învățând în acest timp ce înseamnă prima zăpadă într-o vale de abrupt și cum poate complica lucrurile; colțarii și pioletul sunt utili, mai ales pentru peticele de pământ unde lama se înfige cu sete. Trecem astfel fiecare săritoare din Vâlcelul cu Fereastră și urcăm în stânga, spre fereastra care face legătura cu vecinul Vâlcel cu Smârdar. Nu zăbovim foarte mult și pregătim coborârea în rapeluri, pe același drum urmat la urcare. Zărim culorile apusului odată cu penultimul rapel făcut pe vale și aprindem frontale după ce revenim în poteca turistică. La refugiu zăbovim numai cât să punem echiopamentul tehnic în rucsac și apoi coborâm spre Plaiul Foii, pe urmele făcute de dimineață: am fost singurii oameni care au urcat în zonă astăzi.

Aceasta este prima tură în care echipa noastră lucrează cu dispozitivele SPOT, distribuite de SPOT România, sporind siguranța pe care o oferim celor care ne însoțesc. Astfel, parcursul turelor noastre poate fi urmărit în timp real de cei dragi aflați acasă, iar cei aflați pe munte pot alerta cu ușurință serviciile de urgență prin intermediul dispozitivului; sperăm să fie o funcție la care nu vom apela niciodată!

Ne-am bucurat să revenim în Piatra Craiului, de data asta în condiții mixte, de stâncă și zăpadă, și să parcurgem Vâlcelul cu Fereastră, în urcare și în coborâre, într-o frumoasă tură de iarnă, pe o vreme minunată.