În urmă cu câteva zile am dat binețe toamnei din abruptul vestic al Pietrei Craiului și am urcat în Braul de Mijloc prin traseul Anghelide, o zonă deosebită pentru iubitorii de carpatism.
Descris pentru prima dată de către Nicolae Anghelide în 1968, traseul care astăzi îi poartă numele nu este altceva decât o legătură între poalele muntelui și Braul de Mijloc. Marcat discret în trecut cu diferite semne neoficiale, traseul urmează o linie care traversează mai multe fire ale bazinului Văii Vlădușca, răzbind, finalmente, prin celebrul canion scurt, dar spectaculos.
Cu toamna bine instalată la poalele Pietrei Craiului, am pornit spre Poarta ce ascunde privirilor linia de acces. Mirosul umed al pădurii de toamnă ne-a însoțit pe drumul care urcă susținut, ba ne-au stropit și câteva picături de ploaie. Norii și-au tot făcut de cap spectaculos peste culmile rotunjite ale Țagăi și peste marea cupolă a Păpușii. Galbenul aprins al zadelor de toamnă sparge monotonia griului mohorât al ceții în timp ce pașii ne poartă tot mai sus, spre Degetul lui Anghelide și spectaculosul canion dindărătul său, acum umed, rece și neprimitor. Dincolo de îngusta sa deschidere se află parcă o altă lume, compleșitoare chiar după ce privirea și gândul scapă de strânsoarea pereților.
Braul de Mijloc, pe care în tura din această săptămână am ales să-l abordăm din direcții opuse, întâlnindu-ne la mijloc, se întinde, din punct de vedere geografic, pe aproape întreaga lungime a abruptului vestic. Cea mai spectaculoasă zonă a ramurii nordice a Braului de Mijloc este la sud de grota La Ulcior, zonă pe care o străbatem acum. Nevoit a găsi o alternativă la parcursul geologic care traversează sălbatic muchia Colților Răi, hățașul brâului urcă sinuos prin bazinul Vâlcelului Căldării Ocolite, locurile nefiind lipsite de probleme de orientare și locuri expuse, ajungând finalmente la Trecerea Mult Dorită. Cunoscută vechilor vânători și călăuze, locanici sau brașoveni, buni cunoscători ai abruptului Pietrei Craiului, această zonă a rămas o enigmă pentru Dunăreanu, autorul primului ghid tipărit al zonei și “descoperitor” autoproclamat al multor trasee, fiind “redescoperită” la finalul anilor ’60, așa cum povestește Dinu Mititeanu. În continuare, Braul de Mijloc traversează, pe rând, cele patru turnuri ale Șpirlei și intersectează, foarte aproape de nivelul Brâului de Sus, Drumul lui Deubel, traseul care poartă numele celui care l-a marcat pentru prima dată în 1887, după ce cunoscuse drumul în coborâre cu un an mai devreme.
Urmăm în coborâre traseul turistic și încheiem o primă zi de carpatism în Piatra Craiului împresurați de ceață, dar bucuroși de a fi parcurs una dintre cele mai spectaculoase zone ale abrupului vestic, traseul Anghelide și o bună bucată din Braul de Mijloc nordic, locuri în care oricând revenim cu drag.
