international mountain leader

Triglav și Prisojnik

La mijlocul lunii august am revenit în Alpii Iulieni, unde am urcat vârfurile Triglav (2864m) și Prisojnik (2547m), două vârfuri emblematice ale acestei spectaculoase țări care este Slovenia. Ne-am bucurat de trei zile de munte, cu un apus și-un răsărit, cu plimbări pe malul lacurilor și pe străzile frumoaselor localități de la poalele pereților.

Primele două zile au fost dedicate muntelui Triglav, emblema Sloveniei. Strecurat pe sub impunătorul perete nordic, traseul urmat la urcare a fost unul fix pe placul celor care au gustul abrupturilor din Carpați, cu mult scrambling și pasaje expuse, asigurate cu lanțuri. Diferența de nivel scursă pe o distanță scurtă și-a spus cuvântul și, după o pauză de câteva ore în cabana confortabilă, am pornit spre vârful Triglav unde companie ne-au fost caprele negre, razele apusului și o spectaculoasă Glorie.

Tihna din seara precedentă a fost înlocuită cu forfota specifică unui vârf popular, astfel că am împărțit răsăritul pe vârful Triglav cu multe alte persoane, dar și cu un vânt rece care-a pus pe noi toate straturile îndesate în desăgi. După o demonstrație de salvare aeriană și micul dejun, am pornit spre poalele muntelui, admirând, și de această dată, cu deosebită fascinație, impunătorul perete nordic al Triglav-ului, leagăn al alpinismului sloven.

Înalt de 2864m, vârful Triglav a fost urcat în premieră în 1778 de către “patru bărbați curajoși”, astăzi imortalizați într-o statuie de pe malul lacului Bohinj. În 1895 a fost ridicat Turnul Aljaž chiar pe vârf, simbolizând astfel dreptul slovenilor de a-l considera “al lor”. În același an a fost lărgită și amenajată creasta care conduce spre vârf, permitând astfel fiecărui sloven să viziteze simbolul țării sale și impulsionând turismul montan.

A treia zi dedicată Alpilor Iulieni în această tură ne-a purtat bocancii spre vârful Prisojnik. Înălțat deasupra pasului Vršič, cea mai înaltă trecătoare a Sloveniei și un loc marcat de luptele dure ale Primului Război Mondial, Prisojnik, cunoscut și sub numele de Prisank, este faimos atât datorită celor două mari ferestre, vizibile de la mare depărtare, cât și formațiunii antropomorfe “Fata pagână”. Am ajuns pe vârf urmând traseul crestei vestice, pe o potecă dificilă de drumeție, cu pasaje de scrambling, protejate cu lanțuri. Am trecut pe lângă una dintre cele două mari ferestre naturale și, odată ajunși pe vârf, ne-am bucurat de o splendidă panoramă a Alpilor Iulieni, admirând vârfuri emblematice precum Mangart, Jalovec, Špik, Skrlatica, Razor și, bineînțeles, Triglav.

Ne-am bucurat și de această dată de spectaculoasele peisaje ale Alpilor Iulieni și de ospitalitatea montană a Sloveniei, o țară mică, dar cu o importantă cultură a muntelui. Ne propunem să revenim și anul viitor prin aceste locuri, să vizităm nu doar vârful Triglav, ci și altele… căci e mai frumos să faci lucrurile diferit!

Din nou pe Olimp, Mytikas și Stefani

Acum o săptămână eram pe potecile din Olimp, în deja obișnuita noastră tură de drumeție de la începutul verii, pe care reușim să o facem mai frumoasă și interesantă de la an la an. Cireașa de pe tortul acestei veri a fost vârful Stefani, Tronul lui Zeus, care, dincolo de cei 2909m, este cel mai stâncos și spectaculos vârf din întregul Olimp.

După câteva jonglerii cu vremea capricioasă, ne-am petrecut după amiaza înconjurați de cețuri și ploaie măruntă la ospitaliera cabană Spilios Agapitos, construită în 1931 de Clubul Alpin Elen și condusă de aceeași familie de cabanieri de 70 de ani. Ca și anul trecut, am ajuns pe Mytikas (2918m), cel mai înalt vârf din Olimp, prin culoarul Louki, un vâlcel abrupt pe care l-am urcat prin cățărare ușoară – scrambling, având grijă la pietrele aflate într-un echilibru instabil, dar și la grupul tare numeros de greci care se afla în coborâre; prost echipați și pregătiți, respectivii ne-au arătat, încă o dată, cât de important este să abordezi muntele într-un mod corect și în grup restrâns! Jocul norilor în jurul vârfului Mytikas a fost spectaculos și, după obligatoriile fotografii cu cel mai înalt punct al Greciei, am coborât spre Platoul Muzelor și cabana Giosos Apostolidis, construită în 1961 de către Clubul Alpin din Salonic.

Ne-am îndreptat apoi pașii spre Stefani, cel mai stâncos vârf din Olimp, vizibil de la mare depărtare ca o pânză în vânt, cu impunătoarea sa față estică ridicată deasupra Platoului Muzelor. Atingem vârful după o scurtă porțiune de cățărare, nu foarte dificilă (UIAA IV), însă foarte expusă și aeriană. Răsfoim “cartea vârfului”, care nu a fost altceva decât un roman în greacă, și coborâm în două scurte rapeluri și apoi descățărând culoarul pe care am urcat. Ne bucurăm apoi de o frumoasă după amiază pe Platou, vizităm și cabana Christos Kakkalos, o cabană cu iz alpin și care ne-a fost gazdă încă de la prima vizită în aceste locuri, în urmă cu peste 13 ani. Savurăm lumina apusului și facem nenumărate fotografii, iar cei mai nesomnoroși dintre noi se bucură și de răsăritul din marea Egee, văzut de la peste 2800m.

Coborâm spre cochetul Skourta, de unde admirăm încă o dată zona înaltă a Olimpului, și apoi străbatem pădurea de pin, fag și numeroase plante mediteraneene, într-o căldură din ce în ce mai chinuitoare, până la apa răcoritoare a mării.

Această frumoasă tură de drumeție a fost condusă de ghizii Andreea Nuță și Andrei Badea, ghizi montani români și lideri montani internaționali.

Un munte care a fascinat oamenii încă din cele mai vechi timpuri, masivul Olimp a văzut primele ascensiuni încă din Evul Mediu. Totuși, vârfurile cele mai înalte au fost atinse abia în secolul XX, primele ascensiuni pe Mytikas și Stefani fiind legate de vânătorul și ghidul Christos Kakkalos, având loc în 1913 și, respectiv, 1921.

Vom continua să revenim cu aceeași pasiune pe potecile Olimpului, având deja idei și planuri pentru viitor…

Vârful Triglav și Alpii Iulieni

Ne-am petrecut ultima săptămână în Slovenia, unde ne-am bucurat de patru zile de drumeție în Alpii Iulieni, în care am urcat și vârful Triglav, 2864 metri.

Încă fascinați de la ultima vizită în Alpii Iulieni, aflați în acel moment în decor de iarnă, am dorit de la bun început să ne bucurăm de mai mult timp petrecut prin aceste locuri fermecătoare. Deși vârful Triglav este, fără îndoială, coroana Alpilor Iulieni, am căutat să îl includem într-un circuit care să ne plimbe pașii prin tot ce au mai frumos de oferit acești munți. Și, alături de colegii de la Alpine-Challenge, am reușit!

Cele patru zile petrecute în Alpii Iulieni ne-au purtat bocancii printr-un relief variat, prin canioane carstice, printre păduri de zade, pe sub abrupturi impresionante, pe creste, prin văi glaciare și pe lângă oglinzi de lacuri de care cu greu ne-am despărțit. Ne-am bucurat de apusuri și răsărituri, de nopți senine de vară și de stelele căzătoare. Am admirat priveliștea de pe vârful Triglav, privirea zburând până departe, de la zvelta siluetă a Alpilor Kamnik și până la impunătorul Mangart. Nu în ultimul rând, ne-am bucurat de ospitalitatea cabanelor slovene. De altfel, din organizarea turistică slovenă am avea multe de învățat!

Urcat în premieră la 26 august 1778 de către chirurgul Lovrenc Willomitzer din Stara Fužina, vânătorul Štefan Rožič și minerii Matevž Kos și Luka Korošec, vârful Triglav a rămas o dificilă încercare pentru temerarii vremii timp de aproape un secol. În 1895, creasta îngustă dintre vârful Triglav și fratele mai mic al acestuia, Mali Triglav, a fost lățită și amenajată, în același an fiind montat și turnul de pe vârf, astăzi un simbol nu doar al vârfului, ci al întregii națiuni slovene. Cei “patru bărbați curajoși” sunt astăzi imortalizați într-o statuie de pe malul lacului Bohinj, iar vârful Triglav este vizitat anual de mii de iubitori de munte.

În ultimele zile petrecute în Slovenia am poposit în Bled, pe malul frumosului lac, și la peștera Postojna, una dintre cele mai celebre și spectaculoase peșteri ale Europei.

Vom reveni, cu siguranță, prin aceste locuri minunate, și nu numai! În viitor avem planificate ture de drumeție în întreaga lume. Altfel. Așa cum v-am obișnuit.