Recondiționare în Colțul Mălin

Colțul Mălin se înalță ca o imensă catedrală deasupra Văii Mălinului, Văii Seci și Văii Țapului, aruncând pereți abrupți spre fiecare dintre acestea. Vârful colțului a fost urcat pentru prima dată la 19 noiembrie 1933 de către Nicu Comănescu, Nae Dimitriu, Gheorghe Frim și Ion Șincan pe o combinație de praguri și fisuri dinspre versantul nordic al colțului, cel ce cade spre Valea Seacă a Coștilei. După atingerea vârfului, cei patru au coborât în rapeluri Hornul Ascuns și au petrecut o noapte friguroasă în jnepenii Crestei Frumoase. Întregul parcurs al Crestei Mălinului, din Brâul cu Jnepeni și până în Brâul Mare al Coștilei, a fost realizat de Nae Dimitriu, Constantin Țico, Mircea și Adina Cassanovici în august 1935.

La început de iulie 2021 s-au făcut câteva recondiționări în zonă, ca parte a inițiativei mai largi a membrilor Societății Ghizilor și Liderilor Montani de a recondiționa traseele clasice de carpatism și cățărare din Bucegi. Astfel, pe traseul Dimitriu de pe Creasta Mălinului au fost verificate pitoanele vechi și jnepenii care se folosesc pentru amenajarea regrupărilor, s-a montat o ancoră mecanică în a treia regrupare și s-au îndepărtat pietrele instabile de pe traseu. Totodată, Hornul Ascuns a fost amenajat pentru retragere în rapeluri, fiind montate ancore mecanice în cele două regrupări ale traseului. Rapelurile sunt lungi, primul de aproximativ 35 de metri, iar al doilea de 40, fiind așadar necesar a se folosi două corzi pentru retragerea pe Hornul Ascuns.

Dorim să precizăm că această recondiționare nu a modificat în vreun fel stilul de parcurgere a Crestei Mălinului, regrupările fiind în continuare realizate cu ajutorul jnepenilor sau bolovanilor solizi întâlniți pe parcurs (prima, a doua și a cincea regrupare), utilizând protecții mobile (a patra regrupare) sau cu ancora mecanică montată în a treia regrupare.

Ne dorim ca prin această acțiune pasionații de carpatism și cățărare să își îndrepte pașii și spre Colțul Mălin, o zonă deosebit de frumoasă, care merită atenția oricărui iubitor de Bucegi. La acțiune au participat în mod voluntar ghizii montani Andrei Badea și Eugen Horjea, materialul folosit provenind din fonduri personale.

Reamenajarea retragerii de pe vârful Picătura

Vârful Picătura este unul dintre puținele vârfuri ale Bucegilor care este accesibil doar prin tehnici de cățărare. Ridicat la aproximativ 1000 de metri deasupra văii, vârful Picătura oferă o perspectivă unică asupra celui mai înalt perete stâncos din România, Peretele Văii Albe, dar și asupra întregului abrupt estic al Caraimanului.

Prima ascensiune a vârfului Picătura se datorează lui Nicu Comănescu, care, după multe tatonări și tentative asupra încâlcitului traseu de acces, pășește pe vârf în august 1934. Traseul său este impracticabil în prezent, o alunecare de teren distrugând Hornul cu Zade, cale de acces spre zona superioară a vârfului, de unde pornește fisura finală. În prezent se urcă pe Muchia Trandafir, numită în cinstea lui Ion Trandafir, coechipier al lui Nicolae Baticu la prima parcurgere integrală a Crestei Picăturii, realizate în septembrie 1935. La peste 85 de ani de la primii pași pe vârful Picătura, zona este în continuare des parcursă de iubitorii de Bucegi, pasionați de cățărare și carpatism; din păcate, precum majoritatea traseelor de carpatism din masiv, starea asigurărilor fixe existente este precară (unele dintre ele au ieșit extrem de ușor!) și prezintă un pericol pentru cei care ajung în zonă și nu au cunoștințele necesare pentru a face o evaluare corectă. Prin urmare, se impunea verificarea și reabilitarea ancorelor folosite pentru rapel și am profitat de vremea frumoasă din zilele trecute pentru a urca pe vârful Picătura, verificând și înlocuind toate asigurările fixe de pe traseu, acolo unde nu pot fi folosite protecții alternative.

Panta pârtiei Kalinderu a alungat rapid frigul dimineții și gimnastică ne-a fost depășirea doborâturilor de pe Drumul Văii Seci. Nu depășim bine firul Secii și surprindem un ursuleț cocoțat într-un fag care, jenat și speriat, coboară și dispare în pădure. Ocolim firul Vâlcelului Picăturii pe mâna dreaptă, pe culmea plină de vegetație acum înghețătă și înghițită de ceață. Coborâm în vâlcel printr-un rapel și ocolim ultima mare săritoare, după care înaintăm fără probleme pe fir; pe nesimțite ne ridicăm deasupra mării de nori și prindem brâul care ne conduce în Muchia Trandafir. Parcursul muchiei este aerian și pitoresc, printre jnepeni și zade. Ajungem pe vârf. Spre munții Baiului se întinde marea de nori, iar Piatra Mare și Postăvaru apar ca mici insule între valuri; Peretele Văii Albe este impunător ca întotdeauna, iar umbra Picăturii se profilează peste valuri, cu o Glorie prezentă pe creștetu-i. Reamenajăm primele stații de rapel și coborâm în Strunga Marelui V, de unde continuăm spre talvegul Albișoarei Turnurilor, unde lăsăm în rapel, după încă o ancoră montată. Alegem firul vestic și coborâm atenți printre zade, cu câteva rapeluri scurte, până ce suntem învăluiți din nou de ceață. Un ultim rapel, dintr-o nouă ancoră, ne lasă la marginea Verdeții, în Valea Albă, de unde binecunoscuta potecă ne conduce pașii spre casă și spre alți munți.

Am efectuat următoarele lucrări de reamenajare a retragerii de pe vârful Picătura:

  • eliminarea pitonului de la pasul de intrare în fisura de sub vârf și înlocuirea acestuia cu o ancoră mecanică;
  • eliminarea celor două pitoane a primului rapel de pe vârful Picătura și înlocuirea acestora cu două ancore mecanice și o verigă rapidă;
  • eliminarea unuia dintre cele două pitoane de la al doilea rapel și montarea a două ancore mecanice, cu verigă rapidă;
  • baterea unui piton la pasul expus aflat la ieșirea din Strunga Marelui V, în urcare spre Colțul Strungii;
  • eliminarea pitonului bătut într-o placă putredă la rapelul spre Albișoara Turnurilor și înlocuirea cu o ancoră mecanică, cu verigă rapidă;
  • eliminarea celor două pitoane bătute în pământ de la prima săritoare din firul vestic al Albișoarei și înlocuirea cu o ancoră mecanică, cu verigă rapidă.

Toate ancorele utilizate au fost din oțel inoxidabil și au provenit din fonduri proprii; la activitate au participat Marian Anghel și Andrei Badea, membrii ai Societății Ghizilor și Liderilor Montani. Aceste reamenajări fac parte dintr-un proiect amplu de recondiționare a traseelor clasice de carpatism și cățărare din munții Bucegi.