Au trecut câteva zile de când am deschis sezonul de cățărare cu o tură în Cheile Bicazului, pe Creasta Estica din Piatra Altarului.
Un monolit calcaros ridicat la peste 150 de metri deasupra văii, Piatra Altarului rămâne în memoria oricui vizitează Cheile Bicazului, chiar dacă se află doar în spatele volanului. Înconjurată de abrupturi impresionante în toate direcțiile, Piatra Altarului este unul dintre puținele vârfuri din Carpații românești care nu poate fi urcat decât prin cățărare și coborât doar în rapel. Piatra Altarului a fost urcată în premieră în 1934 de către doi sași brașoveni, Erwin Csallner și Waldemar Goldschmidt, traseu care astăzi este utilizat pentru coborâre.
Am revenit pe Piatra Altarului și a sa Creasta Estica la câțiva ani de la ultima vizită a acestor locuri spectaculoase, într-o tură clasică de cățărare pe stâncă. Și de această dată am preferat varianta directă, care urmează muchia matematică, spre deosebire de varianta premierei din 1952 (realizată de echipa Armatei, condusă de Matei Schenn), care străbate o zonă friabilă și cu vegetație, intersectând varianta directă în punctul în care aceasta devine verticală. Nu vom stărui a relua descrierea pentru ceea ce este, probabil, cel mai popular traseu clasic din Cheile Bicazului. Dorim doar să adăugăm că acest traseu – Creasta Estică din Piatra Altarului – este unul accesibil și celor cu mai puțină experiență în cățărarea în traseele clasice de mai multe lungimi (UIAA VI), care doresc să se bucure de un bird’s eye view cu una dintre cele mai frumoase zone ale României.
Odată cu această tură pe Creasta Estica din Piatra Altarului ne-am bucurat nu doar de reîntâlnirea cu stânca, ci mai ales de o zi frumoasă într-o zonă spectaculoasă a României, în care am avut parte de un munte doar pentru noi, chiar dacă am fost într-o zi liberă legal și în cel mai popular traseu al Cheilor Bicazului. Ne ridicăm, într-un fel, un semn de întrebare în ceea ce privește turismul montan activ din România…
Nu în ultimul rând, dorim să apreciem implicarea comunității locale de cățărători în tot ceea ce înseamnă traseele de cățărare din Cheile Bicazului, de la întreținerea potecilor de acces, la reechiparea traseelor clasice și detalierea acestora în schițe; este un exemplu foarte bun de unitate, pe care comunitatea București-Brașov l-ar putea urma.
Odată cu topirea zăpezii, activitatea noastră se va îndrepta spre turele de cățărare și carpatism cu care te-am obișnuit, dar și spre cele de drumeție în munții dinafara României. Dă-ne un mesaj dacă vrei să ne însoțești!
