Vâlcelul Caprelor din Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost pe Valcelul Caprelor din Piatra Craiului, într-una dintre ultimele ture pe zăpadă din această… iarnă, primăvară sau vară, căci nici noi nu mai știm cum să-i spunem.

Cu gândul de a urca Padina lui Călineț, am ajuns în firul văii coborând celebra scară de fier montată cu un secol în urmă. Imediat ce ne-am echipat pentru a urca valea plină de zăpadă, ploaia și-a făcut simțită prezența. După depășirea câtorva săritori parțial descoperite, am făcut cale-ntoarsă, nu înainte de a apuca să admirăm vâlcelul Călinețului secundar și Creasta Frumoasă. Vremea și-a revenit curând însă, așa că am cotit spre sud pe Brâul de Mijloc și, după puțin timp, am început urcarea pe Valcelul Caprelor, cea mai rapidă cale de acces în Muchia dintre Țimbale.

Urcând pe firul acoperit cu zăpadă al vâlcelului, am admirat silueta zveltă a Degetului lui Călineț și bijuteria de pereți, creste și hornuri ce scapă din Muchia Țimbalului Mare. În șaua Caprelor privim spre peticele de zăpadă rămase în zona superioară a Văii Podurilor, spre Brâul Soarelui și Colții Gemeni. Coborâm în firul Văii Podurilor și ajungem din nou în Brâul de Mijloc urmând hățașul strecurat pe sub Colții Gemeni. Ploaia ne-a însoțit la coborâre spre Poiana Coțofenii, adăugând o notă frumoasă pădurii sălbatice din această zonă. Ziua s-a încheiat cu un superb curcubeu deasupra Dianei și Ciorângăi, un moment cu adevărat special.

Tura pe Valcelul Caprelor a fost un bun prilej pentru reacomodarea cu carpatismul și relieful specific al văilor de abrupt, cu scurte pasaje de cățărare și descățărare, rapeluri, vegetație și traversări expuse. Suntem cu gândul la vara ce urmează și plănuim ture de drumeție, carpatism și cățărare, așa că urmărește pagina noastră de facebook sau contactează-ne pentru a ne însoți.

Valea Podurilor în miez de toamnă

În urmă cu câteva zile, pașii ni s-au plimbat prin Piatra Craiului și am urcat Valea Podurilor, într-o tură de carpatism și drumeție în culori de toamnă.

Valea Podurilor este o vale de abrupt cuprinsă între Muchia dintre Țimbale, pe o parte, și Creasta Colților Gemeni și Muchia Țimbalului Mic, pe de alta. Evitându-se firul imediat deasupra Brâului de Mijloc, Valea Podurilor se abordeaza în mod obișnuit printr-un ocol pe maluri și continuă până în creastă, împărțindu-se la un moment dat în două fire; dificultatea nu depășește astfel gradul IV în cățărare.

Varianta preferată de noi pentru a intra în fir a fost printr-o strungă a Amfiteatrului Colților Gemeni și apoi pe hățașul întins pe sub muchia de delimitează în acest punct Valea Podurilor. Coborâm în fir după depășirea unei mici săritori cu prize spălate și, după câteva praguri elementare, urcăm cel mai mare obstacol al zilei, Săritoarea cu Alveole. Nu departe, Țancul Ascuțit desparte Valea Podurilor în două fire, noi urmând firul din dreapta, cel principal. Admirăm silueta Colților Gemeni și ne aducem aminte de primele incursiuni interbelice în aceste locuri și ne continuăm urcușul. După alte câteva săritori, unde coarda iese încă o dată din rucsac, ajungem în zona de grohotiș a văii, care ne conduce până spre creastă… sau până în hățașul Brâului de Sus, care ne conduce și Șaua Hornului N și Muchia dintre Țimbale. Această mică supriză a turei a fost apreciată de toți, parcurgerea porțiunii finale a muchiei fiind infinit mai plăcută bocancilor decât marea de grohotiș din porțiunea finală a Văii Podurilor.

Pauza de masă din creastă este scurtată de ploaie, ale cărei picături ne vor însoți până pe Vârful Ascuțit, la coborârea prin noroiul Padinilor Frumoase și până dincolo de cabana Curmătura, tocmai în Poiana Zănoaga. Încheiem astfel o zi de toamnă în abruptul vestic al Pietrei Craiului, în care am parcurs Valea Podurilor și porțiunea superioară a Muchiei dintre Țimbale, o tură care, sperăm noi, a sporit cunoștințele de geografie ale zonei și a deschis apetitul pentru carpatism pentru cei care ne-au însoțit.

Muchia dintre Timbale, Piatra Craiului

Muchia dintre Timbale separă Padina lui Călineț de Valea Podurilor și, privită dinspre nord, este o înșiruire extrem de fotogenică de țancuri, care aruncă hornuri ce par verticale, inaccesibile și… deosebit de atrăgătoare!

În ultimul sfârșit de săptămână am fost în abruptul vestic al Piatrei Craiului, pe o porțiune a Muchiei dintre Timbale, un frumos traseu clasic de cățărare. Am ales ca acces în muchie Vâlcelul Caprelor, care, urmat pe fir, este deosebit de friabil, fiind de preferat ocolirea pe malul drept, în sensul de urcare. Înaintașii interbelici ocoleau prima porțiune a crestei, însă noi am preferat abordarea direct din Șaua Caprelor, căutând zone cu cățărare ușoară și posibilități bune de asigurare, cu protecții naturale, la țancuri sau clepsidre, sau mobile (nuci și friend-uri). Pasul traseului urmat de noi a fost o zonă surplombată și friabilă, gradul estimat fiind de V/V+; depășirea acestui pasaj a necesitat atenție din partea capului de coardă. După câteva momente de relaxare pe tăpșanul înierbat al primului vârf din Muchia dintre Timbale, am coborât spre firul secundar al Văii Podurilor, ajungând în prag de apus în zona mediană a văii, înainte de traversarea spre Amfiteatrul Colților Gemeni. Mai departe, hățașul Brâului de Mijloc ne-a condus spre zona Termopile, de unde am coborât spre Plaiul Foii.

Am petrecut o zi minunată în abruptul vestic al Pietrei Craiului, cu zone de carpatism și cățărare diversă, prin locuri puțin umblate de oameni și unghiuri inedite spre crestele din jur.