În urmă cu două săptămâni am fost în Parcul Național Durmitor, în Muntenegru, într-o frumoasă drumeție care ne-a purtat pașii prin ultima zi de toamnă și prima zi de iarnă.

Parte a întinșilor Alpi Dinarici, cu relief calcaros, stâncos, și peisaje impresionante, glaciare, aducând aminte de Alpii Iulieni, masivul Durmitor se înalță la 2523 metri deasupra mării în vârful Bobotov Kuk, totodată și cel mai înalt vârf din Muntenegru. Zona este protejată începând din 1952 în cadrul unui Parc Național, iar din 1980 este parte a patrimoniului mondial UNESCO.

Ultima zi de toamnă a fost friguroasă, cu chiciură pe frunzele ascunse la umbră, dar cu un soare blând pe creste și peisaje cât vezi cu ochii, în toate zările. Am urcat creasta Medjed – creasta Ursului, căci, aparent, există niște siluete ursine în coloșii de calcar, însă noi nu le-am dibuit – o creastă frumoasă, cu abrupturi amețitoare pe cele două laturi și priveliști grandioase spre Bobotov Kuk și căldările glaciare de la nord-est de acesta. În coborâre, am admirat micul ghețar Debeli Namet, unul dintre puținii ghețari rămași sub limita zăpezii permanente în Europa, atârnat sub impresionantul perete al vârfului Šljeme. Înainte de a ajunge pe malul popularului lac glaciar Crno Jezero (Lacul negru), una dintre principalele atracții pentru iubitorii de natură-în-promenadă din zona Zabljak, am străbătut o frumoasă pădure de fag, cu copaci mici și chirciți de vântul puternic.

Iarna ne-a prins din urmă urcând spre Bobotov Kuk, într-o zi cu mult vânt și ninsoare prognozate. Pe măsură ce câștigam altitudine, ploaia s-a transformat ușor în zapadă, ajungând în plin viscol, la o aruncătură de băț de acoperișul Muntenegrului, înainte de a ne întoarce pe același drum. Deși uzi leoarcă, ne-am bucurat de ziua petrecută pe muntele care a fost doar al nostru.

În ultima zi petrecută în Muntenegru am lăsat pradă ploii potecile din Durmitor și am făcut o scurtă vizită în Kotor, oraș medieval fortificat de vechii venețieni, de asemenea parte a patrimoniului mondial UNESCO. Arhitectura inedită, aerul insolit al locurilor și, bineînțeles, miile de pisici care au pus stăpânire pe tot, au contribuit la o experiență deosebită în orașul ascuns în golful cu același nume al Adriaticii.

Masivul Durmitor ne-a oferit multe bucurii în scurta incursiune de care am avut parte, între toamnă și iarnă, și de-abia așteptăm să revenim pentru a-i desluși secretele.