Umerii Pietrei Craiului, carpatism și cățărare

Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, pornim cu pași repezi din Plaiul Foii către șaua Tămășelului pentru a parcurge traseul clasic care străbate Umerii Pietrei Craiului, traseu cunoscut și sub numele de Traseul Dunăreanu.

Traseul, care se desfășoară pe aproximativ 500m diferență de nivel este o ascensiune de stâncă cu pasaje de cățărare în general ușoare, dar prezintă și porțiuni expuse care trebuie abordate cu grijă și cu echipament destinat activității de carpatism. Alegem variantă de intrare în traseu cățărarea unuia dintre hornurile ridicate deasupra șeii Tămășel, continuând cu o cățărare ușoară pe o față expusă, care ne oferă o priveliște frumoasă către vale. Odată ajunși la intrarea în Vâlcelul Umerilor, ne bucurăm de câteva momente efemere în care soarele ne ia în primire, iar apoi urmăm firul cu hornuri și săritori, întins pe aproximativ 100m diferență de nivel din zona Umărului de Jos și Brâul de Mijloc. Urcăm atenți, grohotișul instabil fiind la fiecare pas.

În urcare, lăsăm pe stânga celebrul Pridvor descris de Dunăreanu, un minunat loc de belvedere aninat deasupra surplombelor care apasă greu. Intersecțiile cu Brâul de Mijloc și Brâul de Sus sunt alte zone de unde există perspective frumoase asupra vârfului Lancia, spre Poiana Închisă și spre Amfiteatrului Acelor, o horă de țancuri mici, dar pitorești, aflate imediat sub ruptura de pantă a Brâului de Jos.

Umerii Pietrei Craiului ne conduc în Creasta Sudică, de unde ne retragem spre Poiana Închisă prin descățărarea ieșirii Emilian Cristea, cea de la de la ora 11. Marele Grohotiș ne conduce apoi spre refugiul Șpirlea, de unde coborâm în ritm de plimbare spre Plaiul Foii. La coborâre ne întâlnit cu mai multe echipe  care parcurseseră diverse trasee în abruptul apusean și schimbăm impresii referitoare la traseele parcurse.

Chiar și după atâția ani de prima parcurgere a Umerilor Pietrei Craiului, realizată în 1939 de către echipa Titi Ionescu, Franz Bauschke, Ion Ionescu-Dunăreanu și Elena Habermann, acest traseu se bucură de popularitate, fiind un prilej excelent de cunoaștere și de explorare a abruptului Marelui Grohotiș.

Muchia dintre Timbale, Piatra Craiului

Muchia dintre Timbale separă Padina lui Călineț de Valea Podurilor și, privită dinspre nord, este o înșiruire extrem de fotogenică de țancuri, care aruncă hornuri ce par verticale, inaccesibile și… deosebit de atrăgătoare!

În ultimul sfârșit de săptămână am fost în abruptul vestic al Piatrei Craiului, pe o porțiune a Muchiei dintre Timbale, un frumos traseu clasic de cățărare. Am ales ca acces în muchie Vâlcelul Caprelor, care, urmat pe fir, este deosebit de friabil, fiind de preferat ocolirea pe malul drept, în sensul de urcare. Înaintașii interbelici ocoleau prima porțiune a crestei, însă noi am preferat abordarea direct din Șaua Caprelor, căutând zone cu cățărare ușoară și posibilități bune de asigurare, cu protecții naturale, la țancuri sau clepsidre, sau mobile (nuci și friend-uri). Pasul traseului urmat de noi a fost o zonă surplombată și friabilă, gradul estimat fiind de V/V+; depășirea acestui pasaj a necesitat atenție din partea capului de coardă. După câteva momente de relaxare pe tăpșanul înierbat al primului vârf din Muchia dintre Timbale, am coborât spre firul secundar al Văii Podurilor, ajungând în prag de apus în zona mediană a văii, înainte de traversarea spre Amfiteatrul Colților Gemeni. Mai departe, hățașul Brâului de Mijloc ne-a condus spre zona Termopile, de unde am coborât spre Plaiul Foii.

Am petrecut o zi minunată în abruptul vestic al Pietrei Craiului, cu zone de carpatism și cățărare diversă, prin locuri puțin umblate de oameni și unghiuri inedite spre crestele din jur.