Iarna pe Umerii Pietrei Craiului

De ziua Sfântului Andrei, ultima zi de noiembrie, am urcat Umerii Pietrei Craiului în condiții de iarna, o superbă tură de alpinism într-o zi în care muntele a părut doar pentru noi.

Cu plămânii plini de aerul rece al începutului de iarnă, luăm sub tălpi drumul de pe Valea Șpirlei și, după vreun ceas, ajungem la refugiu. Totul este încremenit de gerul dimineții, iar puținele urme de pași par vechi de zile întregi. Continuăm urcușul și la baza Umerilor ne echipăm cu toate cele necesare, după care abordăm traseul prin Bârsa Umerilor, una dintre variantele ocolitoare de intrare în traseu. Depășim câteva săritori elementare și un jgheab și ajungem în Vâlcelul Umerilor. Puțina zăpadă prezentă în acest punct adaugă un farmec deosebit locului, total diferit de aspectul de vară. Ajungem curând în Brâul de Jos și abordăm direct hornul care face legătura cu Brâul de Mijloc. Decidem să abandonăm urcarea spre creastă și continuăm pe brâu spre nord, până în Drumul lui Deubel, pe care coborâm spre poalele muntelui.

Urcând Umerii Pietrei Craiului în acest început de iarna, ne-am bucurat de o zi superbă, cu o vreme mult peste așteptări și într-o liniște deplină, împărțind muntele doar cu caprele negre. Înscris de-a lungul vechii granițe, traseul a fost parcurs pentru prima dată în 1939. Dacă pe timp de vară traseul este unul de carpatism, iarna schimbă terenul și, implicit, regulile jocului. Umerii Pietrei Craiului pe timp de iarna reprezintă un traseu de alpinism care, în funcție de condiții, poate oferi câteva provocări de ordin tehnic (F+, M3) și necesită o foarte bună cunoaștere a locurilor, atât pentru orientare, cât și pentru evaluarea corectă a riscului de avalanșă.

Programul primelor ture din acest sezon de iarnă este deja disponibil pe site-ul nostru și, ca de obicei, așteptăm de la tine propuneri cu destinații inedite, în Carpați și dincolo de ei.

În Piatra Craiului, pe traseul Umerilor

În urmă cu câteva zile am revenit în Piatra Craiului, unde am parcurs traseul Umerilor, străbătând, pe o atmosferă încărcată, o zonă spectaculoasă.

Parcurs pentru prima dată în 1939 de către o echipă condusă de Titi Ionescu și descris de Ion-Ionescu Dunăreanu în monografiile sale, traseul Umerilor se înscrie de-a lungul cumpenei de ape dintre vechiul Regat și Ardeal. Spre deosebire de incursiunea de acum doi ani, când am ales intrarea directă din șaua Tămășel, întocmai ca la premiera traseului, de această dată am ales o intrare ocolită, mai facilă, pe fața văii Tămășel. Apariția “neașteptată” a unui vâlcel în devălmășia de țancuri a Umărului de Jos ușurează accesul și ne dovedește, încă o dată, că în abruptul vestic al Pietrei Craiului orice este posibil și nimic nu este întâmplător!

Urcând pe Vâlcelul Umerilor, am lăsat în urmă panglica verde a Brâului de Jos și, nu după mult timp, ne-am aflat în Brâul de Mijloc, pe care l-am urmat până în drumul lui Deubel. Stropii de ploaie și-au făcut, timizi, apariția. Sub o surplombă generoasă, ascultând picuratul stropilor peste liniștea deplină a muntelui, am simțit tentația de a pune pleoapă peste pleoapă și de a fura câteva clipe de somn într-un loc fermecător.

Cu o bună interpretare a prognozelor meteorologice și cu o bună organizare a turei, ne-am bucurat de o zi frumoasă în abruptul Pietrei Craiului și de reîntâlnirea cu traseul Umerilor.

Atelier de carpatism în Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de carpatism special conceput pentru cei care fac primii pași înafara potecilor de drumeție și doresc să cunoască și zonele de abrupt.

Carpatismul sau drumeția alpină reprezintă acele trasee aflate între drumeție și cățărarea pe stâncă, împrumutând elemente din ambele. Conform gradației elvețiene pentru traseele de drumeție, carpatismul este încadrat la drumeția alpină dificilă și foarte dificilă, respectiv T5 și T6. În literatura montană din România, traseele de carpatism sunt considerate ca fiind din sfera alpinismului, lucru pe care îl putem accepta doar în sezonul de iarnă, când prezenta zăpezii și gheții în zonele de abrupt schimbă radical terenul și modul de abordare. Cu mici excepții, carpatismul în România este practicat îndeosebi în munții Bucegi și Piatra Craiului, ale căror văi de abrupt, brâuri și creste oferă un teren specific, accesibil în general fără material tehnic sau manevre avansate de cățărare.

În cadrul acestui atelier de carpatism am arătat practic diferențele între zonele de abrupt amenajate pentru drumeție – traseele de culoare neagră precum celebrul Drum al lui Deubel – și cele neamenajate. În ceea ce privește manevrele de coardă, fiecare participant a avut ocazia să exerseze asigurarea partenerilor în zone expuse sau verticale și să coboare în rapel, acestea reprezentând doar minimele cunoștințe în materie care ar trebui cunoscute de cei care ies înafara potecilor de drumeție. De asemenea, am pus un accent deosebit pe utilizarea corectă a picioarelor la depășirea obstacolelor stâncoase caracteristice văilor de abrupt, atât la urcare, cât și la coborâre (exerciții de cățărare și descățărare a săritorilor).

Partea teoretică a acestui atelier de carpatism a inclus, pe lângă prezentarea echipamentului, o discuție despre conceptul general de risc pe munte și despre riscurile specifice carpatismului, participanții identificând modurile de gestionare optimă a acestora. În încheiere, am vorbit despre gradele de dificultate ale traseelor de carpatism și necesitatea unei schimbări în acest domeniu, astfel încât particularitățile diferitor trasee – văi de abrupt, brâuri – să fie mai bine evidențiate în cadrul unui sistem standardizat de gradare a dificultății.

În luna august organizăm o tabără de carpatism dedicată celor care au deja o oarecare experiență în parcurgerea văilor de abrupt și brâurilor și doresc să cunoască efectiv principalele zone de abrupt din Bucegi.