braul de sus

Muchia Timbalului Mic

În urmă cu puțin timp am revenit în abruptul Pietrei Craiului, unde am parcurs Muchia Timbalului Mic, unul dintre traseele clasice de carpatism ale zonei.

O zonă alpină complexă, frământată și deosebit de spectaculoasă, abruptul cuprins între Padina lui Râie și Valea Podurilor oferă pasionaților de munte trasee pentru toate gusturile, de la brâuri și văi de abrupt, la hornuri, creste și trasee de cățărare pe stâncă. În condiții de iarnă, iubitorii de alpinism vor găsi, fără îndoială, multe zile de activitate în aceste locuri.

Muchia Timbalului Mic este o muchie vestică desprinsă din vârful cu același nume, fiind omoloagă vecinelor dinspre nord, Muchia Țimbalului Mare și Muchia dintre Țimbale, aceasta din urmă fiind, poate, și cea mai spectaculoasă dintre ele, grație șeilor care îi oferă un aspect deosebit. Muchia Timbalului Mic separă Valea Podurilor de Valea Ciorânguța și se înalță deasupra șeii Colților Gemeni, un loc pe care îl cunoaștem prea bine și pe care l-am vizitat chiar în această vară, într-o frumoasă plimbare pe Brâul Soarelui. Deși muchia se poate parcurge pe acest traseu direct, noi am urmat varianta parcursă în premieră de echipa ADMIR din 1939 (Titi Ionescu, Ion Ionescu-Dunăreanu, Elena Habermann); desigur, dificultatea locurilor nu exclude faptul ca omul să fi călcat prin aceste zone și înaintea ADMIR-iștilor, însă aceștia au oferit prima descriere a traseului.

Dimineața friguroasă de toamnă ne-a prins în Valea Podurilor, unde am ajuns parcurgând Brâul de Jos pe o scurtă porțiune, adâugând astfel diversitate drumului binecunoscut spre Termopile. Din vale am ajuns în Brâul de Sus, care prin aceste zone are un parcus spectaculos de-a lungul unor falii tectonice, continuând apoi pe Muchia Timbalului Mic, ale cărei șei erau mângâiate de razele mult-dorite ale soarelui. Cu excepția câtorva puncte în care înclinația crește considerabil (UIAA III), traseul nu pune probleme legate de dificultate tehnică, ci mai ales de orientare și alegere a traseului, friabilitatea stâncii fiind adesea o problemă deloc de neglijat. Peisajele, mai ales spre nord și spre sud, înfățisând abruptul Pietrei Craiului, sunt de vis.

Un traseu spectaculos de carpatism, Muchia Timbalului Mic oferă o experiență deosebită și completă celor care doresc să cunoască mai mult din abruptul vestic al Pietrei Craiului, fiind situată într-una dintre cele mai frumoase zone ale întregilor Carpați.

Muchia Bondarului, cățărare în Piatra Craiului

Muchia Bondarului este un traseu clasic de cățărare pe stâncă aflat în peretele Ciorânga Mare, în Piatra Craiului. Înșirat pe o muchie desprinsă din perete, traseul este deosebit de frumos, cu protecții rare și pasaje aeriene, verticale și expuse.

La capătul unui frumos sfârșit de săptămână petrecut în Parcul Național Piatra Craiului, în care am parcurs atât trasee de carpatism (Padina lui Călineț), cât și trasee de cățărare (Creasta Frumoasă), am urcat Muchia Bondarului într-o echipă compactă și rapidă. Aflați în umbră în prima parte a traseului și în bătuți de un vânt rece care străbătea Canionul Ciorânga, n-am simțit deloc canicula anunțată de mercurul termometrelor, iar buricele degetelor au simțit o provocare în a simți cele mai fine asperități ale calcarului. Traseul a fost reamenajat cu ancore mecanice în regrupări și pași în 2018, dar s-a păstrat caracterul inițial; protecțiile fixe sunt puține, oferind capului de coardă multiple posibilități pentru a folosi protecții mobile sau a merge la senzații tari, cu pasaje lungi neprotejate.

După reîntâlnirea călduroasă cu soarele, am parcurs traseul obișnuit de retragere pentru traseele din zonă, urcând prin jnepeni spre Brâul de Sus și coborând pe Vâlcelul cu Smârdar și Vâlcelul cu Fereastră, depășind câteva echipe pe parcurs.

Muchia Bondarului (UIAA VI+, VI- A0, grad românesc 4B) a fost deschis în august 1980 de către Alexandru Floricioiu, un talentat cățărător ai perioadei comuniste și autor al multor trasee apreciate și în prezent. Din păcate, cariera sa s-a rezumat la aceste trasee, fără a realiza performanțe externe și fără a lăsa moștenire scrieri sau cuvântări de valoare, care să servească și generațiilor următoare aflate, parcă, într-o continuă căutare…

Cu vara în plină desfășurare, organizăm ture de carpatism și cățărare în Piatra Craiului și Bucegi și, dacă dorești să ni te alături, te rugăm să ne trimiți un mesaj sau să completezi formularul de înscriere.

După mai bine de un an, în primele zile de răpciune, am revenit pe Muchia Bondarului, acest minunat traseu de cățărare pe stâncă. Cum ne place să ne trezim atât de devreme încât bocancii n-au apucat a se răci peste noapte, am avut parte de stropi când deja coboram Vâlcelul cu Fereastră.

Și de această dată, ne-am bucurat de o superbă zi pe calcarul Pietrei Craiului și de pasajele aeriene și mișcările frumoase pe care le oferă Muchia Bondarului.

Braul Mare al Costilei la început de iarnă

După o primă trântă cu prima zăpadă căzută în Carpați odată cu incursiunea pe Creasta Vârtopelului din munții Făgărașului, am gustat primele semne serioase ale iernii din Bucegi într-o tură pe Braul Mare al Coștilei, aflat între două anotimpuri.

Dacă la ultima incursiune pe Braul Mare am avut parte de o zi minunată de toamnă, de această dată ne-am bucurat de o zi superbă de… ei bine, vă lăsăm pe voi să ghiciți, căci, pentru noi, a fost o plimbare între două anotimpuri. Fețele sudice, însorite și, în cea mai mare parte, lipsite de zăpadă, au contrastat puternic cu cele nordice, reci și cu însemnate depozite de zăpadă. În aceste condiții, chiar dacă zăpada nu era înghețată și prezența gheții în zonele parcurse era nesemnificativă, am folosit colțarii pentru o deplasare sigură pe iarba uscată a finalului de toamnă.

După parcurgerea Brâului Mare din Valea Albă și până la Valea Mălinului, am continuat pe firul acesteia până spre Brâul de Sus. Am urmat una dintre ramurile superioare ale acestuia, care, fără prea mare viitor, ne-a livrat într-un fir al Urzicii, pe care am ieșit lesnicios în marginea platoului.

Odată cu căderea primelor zăpezi care vor dăinui peste iarnă în Carpații românești, sezonul turelor de carpatism se apropie, ușor, de final. În curând vom începe turele de alpinism și drumeție de iarnă, pe rachete de zapadă, precum și activitățile educaționale specifice sezonului alb.