Poveste de iarna în Retezat

Încă mai simțim gustul vântului de iarna din Retezat și mirosul ceții ce îmbrăca văile glaciare. Au trecut câteva zile de când ne-am întors din puținele zile de iarna petrecute în Parcul Național Retezat și vrem să rememorăm, alături de voi, câteva dintre cele mai frumoase momente.

Parcul Național Retezat a fost înființat în 1935, fiind prima arie protejată de acest fel din țară. Tot în perioada interbelică au apărut și cele mai importante cabane ale Retezatului, precum Baleia și Pietrele. Urcăm spre cabana Gențiana de-a lungul drumului de căruță construit de Turing Clubul României și ne cazăm pe înserat la cabana ce tocmai a trecut printr-o mică renovare în anii anteriori. Schimbăm câteva impresii cu cabanierul, discuții care scot la iveală atât aspecte pozitive ale turismului montan autohton, cât și aspecte mai puțin frumoase.

Dimineața urcăm spre lacul Pietrele și, pe măsură ce apucăm varianta de iarnă spre șaua Custurii Bucurei, ceața se ridică și avem parte de câteva clipe deosebite. Granitul masiv al vârfului Bucura II domină peisajul, însă printre nori își ițește creștetul și Retezatul, vârf vizibil de la mari depărtări din țara Hațegului. Cornișe impresionante barează ieșirea din culoarele Colților Pelegii și, curând, ceața ne învăluie din nou odată ce pășim pe vârful Peleaga, unde ne și despărțim. O parte dintre noi vor reveni la cabană, urmând pașii de la urcare, iar cealaltă va merge spre Păpușa, al doilea vârf de peste 2500 de metri al Retezatului. Coborârea spre șaua Pelegii este dificilă, înclinarea fiind mare și zăpada tare, însă urcarea spre vârf se desfășoară printre bolovani dezgoliți de vântul puternic al ultimelor săptămâni. Drumul de întoarcere, așișderea.

Într-o formulă mai restrânsă, în dimineața geroasă și senină a celei de-a treia zile urcăm spre șaua Stânișoara. Vrem să ajungem pe vârful Bucura II urmând muchia directă, însă o scurtă verificare a zăpezii și câțiva pași de-a lungul închipuitului traseu ne conving să alegem o altă variantă și, astfel, urcâm direct pe Bucura I, aflat cu vreo 70 de metri sub magica barieră a celor 2500 de metri. În ritm lejer, bucurându-ne din plin de ziua frumoasă și de privirile ce fug spre Țarcu, Godeanu, Retezatul Mic și Vâlcan, urmăm creasta spre Bucura II și Custura Bucurei, coborând finalmente spre lacul Pietrele și cabana Gențiana.

Am descoperit o zonă frumoasă alături de un grup oameni minunați, conduși de doi ghizi însoțitori, Andrei și Radu, care ne-au făcut să ne simțim în siguranță pe munte si ne-a permis să ne bucurăm de traseele foarte inspirat alese. Am apreciat profesionalismul și experiența ghizilor însoțitori, precum și modul în care ei au reușit să construiască și să țină un grup compact în tură, mereu cu spirit pozitiv. În plus, am avut parte de sfaturi utile care să îmi permită să îmi permită îmbunătățirea abilităților de mers munte.

George

Câmpulung

Ultima zi este rezervată întoarcerii spre casă, fie direct spre Cârnic, fie prin Valea Stânișoara, o variantă preferată de cei care au dorit a se trezi înaintea zorilor.

Ne-a bucurat reîntâlnirea de iarna cu munții Retezat, căci de la ultima incursiune în anotimpul alb au trecut mai bine de doi ani. Ne-a bucurat reîntâlnirea și cu colegi și amici de breaslă, dar ne-a mâhnit și lipsa de etică a unor persoane care, deși se pretind profesioniști montani, sunt lipsite de orice urmă de profesionalism, promovând falsul și impostura.

Început de vară în Retezat

Am putea spune că am avut parte de o vară tare întârziată în munții mari, însă ar fi mai frumos să spunem că anul acesta în Retezat am avut parte de brândușe și rhododendron laolaltă, lucru care nu-i des întâlnit. Am avut parte de zăpadă, lacuri înghețate, flori abia mijite și un amestec de verdele viu al verii cu mohorâtul gri al ierbii de peste iarnă.

Împreună cu Ilinca Stoenică de la Munțomama și un grup de 12 iubitori de munte, dornici să cunoască sau să revadă munții Retezat, am petrecut două nopți la cabana Pietrele și una pe malul lacului Bucura, cel mai întins lac glaciar din țară. Vechi adăpost interbelic, cabana Pietrele a fost construita în 1936 de către Turing Clubul României și, ca toate celelalte cabane de munte din Carpații românești, a luat calea naționalizării după instalarea regimului comunist; astăzi statutul ei este destul de incert juridic, iar cazarea se face cu dificultate și circuit relativ închis.

Pornind de la cabana Pietrele, am urcat în prima zi spre lacul Galeș, care cu frumusețea căldării în care se află face cinste numelui. Am parcurs apoi custura Porților Închise, una dintre cele mai dificile segmente ale traseului marcat de creastă al munților Retezat, având multe pasaje de cățărare ușoară, unde folosirea mâinilor este necesară. Am revenit pe malul Galeșului urmând piciorul vestic al căldării glaciare. În ziua următoare am urcat spre lacul Bucura, trecând pe la cabana Gențiana, pe care am văzut-o de această dată în straiele verii, și pe la lacul Pietrele. După depășirea unei limbi mari de zăpadă atârnate sub șaua Bucurei, am privit spre căldarea care-și dezgheța haina de iarnă, pregătind coloratele straie ale verii. În grup restrâns am pornit spre vârful Judele, poate cel mai stâncos vârf al munților Retezat, însă, datorită ierbii alunecoase de-abia ieșite de sub zăpadă, am considerat că este mai prudent să revenim spre Bucura, vizitându-le în drum pe Florica, Viorica și Ana. Ploaia care a stropit malurile Bucurei a adus și culori minunate spre apus, cu un cucubeu ușor conturat spre culmea Piule. În ultima zi petrecută în munții Retezat am plecat matinal spre vârful Peleaga și valea Rea, pe care am urmat-o, printr-o caldură usturătoare, spre Cârnic și civilizația de jos…

Cele trei zile de drumeție din munții Retezat au fost un frumos prilej de a asista la apariția verii într-un masiv înalt al Carpaților, printre lacuri și căldări glaciare, creste și cascade. Vara noastră continuă cu ture de carpatism, cățărare și drumeție și te invităm să verifici calendarul nostru sau să ne contactezi.