catarare

Initiere în carpatism

În ultimul sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de initiere în carpatism.

Carpatismul sau drumeția alpină constă în acele trasee aflate între drumeție și cățărare pe stâncă, preluând elemente din fiecare. Cu un teren variat, de la zone cu vegetație abundentă, grohotișuri, zone expuse și trepte verticale de stâncă, carpatismul necesită o bună experiență în drumeție, orientare în teren montan complex, abordare a zonelor expuse, neamenajate, precum și tehnici elementare de cățărare pe stâncă și manevre de coardă. La nivel internațional, carpatismul este încadrat, conform cotației elvețiene pentru traseele de drumeție, la drumeție alpină dificilă (T5) și drumeție alpină foarte dificilă (T6). O activitate populară în Carpații românești, traseele de carpatism se află cu precădere în munții Bucegi și Piatra Craiului.

Pe parcursul celor trei zile de atelier de initiere în carpatism am abordat, în manieră teoretică și practică, nodurile utilizate în carpatim, tehnici de deplasare pe stâncă în bocanci, asigurarea partenerului și coborârea în rapel. Două zile au fost rezervate exersării tuturor tehnicilor în teren real de carpatism, parcurgându-se, în două echipe, atât zone clasice din abruptul vestic al Pietrei Craiului, cât și locuri mai puțin umblate. Pe parcursul acestor două ture, participanții la acest atelier de initiere în carpatism au descifrat traseele, și-au asigurat partenerii și au pregătit rapelurile pentru coborârea zonelor accidentate. Ploile, specifice acestei perioade, ne-au lăsat, în general, în pace, lucru care a demonstrat tuturor cât de importantă este organizarea unei ture de carpatism.

Mulțumim, Radu Hera și Andrei Badea. Am învățat în sfâșit rapel și am prins încredere mai multă în echipament și in noduri. Ne vedem curând sper.

Acest atelier de initiere în carpatism a fost organizat de ghizii montani Andrei Badea (SGLM) și Radu Hera (AGMR).

Odată ce ieși din zona potecilor marcate de drumeție, carpatismul îți dezvăluie adevărata față a Bucegilor și Pietrei Craiului. Te invităm să cunoști alături de noi aceste minunate zone ale Carpaților, fie în turele noastre, fie pe cont propriu, fiind alături de tine cu sfaturi și sprijin în aventura ta în natură.

Catarare în Cheile Turzii

În urmă cu un weekend am fost în munții Trascău, unde am petrecut două superbe zile la catarare în Cheile Turzii.

Aflate în apropierea orașului Turda, Cheile Turzii sunt una dintre cele mai populare destinații pentru iubitorii de natură din regiunea Clujului și nu numai, atât pentru simple plimbări și drumeții, cât și pentru cățărare pe stâncă și, mai nou, pentru via ferrata, unul dintre traseele clasice ale Cheilor fiind astfel amenajat în urmă cu mai bine de 10 ani. Cheile Turzii sunt atestate documentar încă din antichitate și din 1938 sunt declarate rezervație naturală. Ocolite de mișcarea alpină interbelică, Cheile Turzii au văzut primele trasee abia începând cu 1949, când s-a ajuns la Grota Sanșil, acesta fiind, din informațiile existente, locul în care au fost bătute primele pitoane în Chei. Au urmat traseele Grota lui Hili (1951), transformat, nu fără controverse, în traseu de via ferrata în 2012, și Creasta Sanșil (1952), unul dintre cele mai populare trasee de catarare din Cheile Turzii până în prezent. Totodată, Cheile Turzii au oferit un teren ideal pentru inițiera și dezvoltarea comunității de cățărățori din zona Ardealului, atât în perioada comunistă, cât și în vremurile actuale organizându-se cu regularitate școli de cățărare.

Ajunși dis-de-dimineață în Chei și având două zile la dispoziție, am ales să parcurgem câteva trasee frumoase de cățărare pe stâncă, de dificultate medie (grad maxim UIAA VI/VI+), și situate în teren astfel încât să avem parte de mult-dorita umbră, dar să ne și strecurăm printre reprizele obligatorii de ploaie specifice începutului de vară. Astfel, am parcurs traseele Creasta Sanșil, un traseu deosebit de spectaculos, mai ales în zona superioară, cu o priveliște de vis, Școala Turdeană, Concurs și Gábor Feri.

Ne-am bucurat de două zile frumoase în această zonă a țării unde, din păcate, nu am ajuns prea des până acum, și am parcurs câteva trasee de catarare în Cheile Turzii, care au fost pe placul întregii echipe. Cu vara la început, ne propunem multe ieșiri la stâncă, la carpatism și în traseele clasice de cațărare din Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru și, de ce nu, Cheile Turzii!

Muchia Iepurasului și atelier în Postăvaru

În urmă cu mai bine de o săptămână am revenit în Postăvaru, unde am ținut un atelier de cățărare în trasee de aventură cu mai multe lungimi de coardă, special conceput pentru o echipă de amatori care își dorește mai mult. În cadrul acestui atelier am parcurs și Muchia Iepurasului, unul dintre cele mai îndrăgite trasee de cățărare din Peretele Animalelor.

În prima parte a acestui atelier am vorbit despre protecțiile mobile, atât despre utilitatea lor în traseele clasice de cățărare, traseele de aventură din Carpați și nu numai, cât mai ales despre amplasarea lor. Totodată, am readresat și importantul aspect al construirii unei regrupări solide, egalizate, redundante și fără extensie, fiecare participant exersând diferite variante de regrupări cu protecții mobile. Am continuat cu câteva aspecte legate de salvare în cățărare, precum urcarea pe coardă prin diferite metode, tracționarea unui secund pe distanțe scurte și eliberarea unui dispozitiv de filare aflat în sarcină. Ploaia ne-a gonit apoi spre câteva aspecte teoretice pentru a completa ceea ce am exersat deja practic.La sfârșitul primei zile am parcurs Creasta Generalului, pe lungimile uzuale, schimbând capul de coardă și insistând pe aplicarea întregii “teorii” într-un traseu de cățărare pe stâncă.

În următoarea zi am urcat Muchia Iepurasului, unul dintre traseele de referință pentru Muchia Cheii din Postăvaru. Deschis în 1974 de către același neobosit Viorel Nicolaescu, Muchia Iepurasului este un traseu clasic de cățărare pe stâncă din zona Brașovului, foarte popular pentru cățărătorii actuali. Un traseu frumos, care combină cățărarea pe fisuri, fețe, creste și hornuri, Muchia Iepurasului oferă două variante de ieșire, cea mai ușoară dintre ele – care face legătura cu învecinatul traseu Muchia Căprioarei – ocolind cel mai greu pas al parcursului original. În ceea ce privește gradul de dificultate, apreciem că gradul românesc de 5A – același ca al traseului Lespezi din Peretele Văii Albe – este exagerat, fiind departe de dificultățile reale ale traseului raportate la lungimea sa (UIAA VI/VI+, pentru varianta ușoară, UIAA VII pentru varianta originală).

Pe parcursul întregii zile ne-am intersectat cu mai multe echipe de cățăratori, Postăvaru fiind una dintre cele mai populare destinații de cățărare în teren de aventură din zona Brașov.

În cadrul acestor zile de atelier, am încheiat cu succes încă o sesiune de mentorat pentru amatori care doresc să progreseze în cățărare. Am exersat și aprofundat noțiuni de bază și am parcurs două trasee clasice, Creasta Generalului și Muchia Iepurasului. Le dorim mult succes celor doi participanți și așteptăm din partea lor primele incursiuni pe cont propriu în traseele clasice ale Carpaților!