Retrospectiva anului 2023

Chiar dacă pentru natură timpul nu înseamnă nimic, viețile noastre sunt profund legate de el și trecerea sa și iată că a venit momentul trecerii în revistă amintirilor anului trecut și să facem retrospectiva anului 2023. Fără pic de rușine, ne mândrim că și anul acesta am rămas fideli angajamentului nostru, acela de a-ți oferi întotdeauna cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, și de a-ți oferi responsabilitate, integritate și profesionalism.

Îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an și că ai împărțit muntele cu noi, fie cei de acasă, Carpații, cât și cei de pe alte meleaguri. Echipa noastră – Andreea, Ilinca, Dan, Radu și Andrei – îți urează un an plin de bucurii, în care să ai parte de tot ce îți dorești de la viață. Nu uita că natura, în orice formă ți se prezintă, este leacul perfect pentru orice nod ce pare prea încâlcit.

În continuare vom aminti, pe scurt, câteva dintre cele mai frumoase momente petrecute pe munte alături de tine, în retrospectiva anului 2023 cu ghizii Back to Nature.

În ianuarie am început anul cu o urcare pe vârful Lespezi din munții Făgărașului, urmată de o urcare pe vârful Negoiu. Tot în luna lui gerar am urcat Muchia Țimbalului Mare din Piatra Craiului, o frumoasă tură de alpinism prin zone mai puțin umblate, apoi Radu și Andrei au organizat un curs de alpinism pentru începători.

Activitatea noastră a continuat în februarie cu ture în Piatra Craiului, cu evenimentul Winter Safety Day organizat în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani și un al doilea curs de alpinism pentru începători. La sfârșitul lunii am organizat prima tură dincolo de Carpați din 2023, Andreea și Andrei urcând pe vârful Musala din munții Rila, cel mai înalt vârf al Bulgariei.

Luna lui mărțișor ne-a adus bocancii prin Retezat, într-o tură organizată de Radu și Andrei pe cele mai înalte vârfuri ale acestui frumos colț al Carpaților. Am revenit în Retezat ca instructori pentru viitoarea generație de lideri montani internaționali, în cadrul unui modul de pregătire profesională organizat de SGLM. Am rămas, însă, fideli, munților dragi de acasă, și am organizat câteva frumoase ture de alpinism în Bucegi, precum Albișoara Crucii, Albișoara Gemenelor, Râpa Mică și Valea Colților. La final de lună am revenit pe acoperișul Bulgariei, urcând de această dată vârful Musala de-a lungul custurilor ce conturează marea sa căldare glaciară.

În aprilie vremea ne-a cam păcălit cu capriciile sale, condițiile din tura noastră pe Hornul N din Piatra Craiului fiind departe de cele ideale. Odată cu venirea primăverii în munții mai mici, am început și sezonul de cățărare pe stâncă, cu ture în Peretele Animalelor din Postăvaru și un curs de cățărare pentru începători în munții Măcinului, cu Radu și Andrei.

În mai am făcut una dintre cele mai frumoase ture de alpinism ale fostei ierni, urcând iarna pe Hornul Ascuns din Colțul Mălinului în niște condiții superbe de cățărare mixtă. Desigur, înainte de asta, am avut parte de ultimul viscol al sezonului trecut, în Piatra Craiului. Am continuat turele de cățărare, cu incursiuni în pereții Postăvarului, dar și în Cheile Turzii.

Iunie cel ploios ne-a plimbat pașii (cu tot cu doi căței minunați!) printr-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale Carpaților, munții Cernei și Mehedinți, într-o tură de drumeție în care ploaia, deși prezentă, nu a putut schimba peisajele minunate pe care acei munți îi oferă. Am organizat un atelier de carpatism, special pentru cei care doresc să cunoască munții dincolo de potecile de drumeție.

Drumețiile pe alte meleaguri au continuat în iulie, cu o frumoasă tură în Olimpul grecilor, în care Ilinca și Andrei au urcat vârful Mytikas prin culoarul Louki. Câteva zile mai târziu am revenit pe Acele Morarului din munții Bucegi, una dintre cele mai frumoase ture pe care le organizăm anual în Carpați. Am continuat cu ture de cățărare în Bucegi și am încheiat luna cu două ture de carpatism prin aceleași locuri, prin Coștila și Bucșoiu.

Evenimentul lunii august a fost incursiunea în Alpii Iulieni, în care Andreea și Andrei au urcat vârful Triglav, într-o tură de patru zile pe munte și alte câteva petrecute prin spectaculoasa Slovenie. În Carpați am continuat cu ture pe Acele Morarului, pe creasta Vârtopel-Arpășel, parcursă în ambele sensuri, și pe Hornul Ascuns din Bucegi.

În septembrie am revenit în Umărul Gălbinele și am urcat traseul Roșculeț. Am continuat turele de cățărare cu Muchia Bondarului și Muchia dintre Țimbale din Piatra Craiului și cu Muchia Panseluței și Lupul cel Rău din Postăvaru. La finalul lunii am urcat Vârful Picătura din Bucegi, unul dintre puținele vârfuri ale Carpaților care nu pot fi atinse altfel decât prin cățărare.

Brumărel a fost o lună dedicată carpatismului, cu ture în Piatra Craiului (Brâul de Mijloc, Valea Podurilor, Umerii) și Bucegi (Hornul Coamei, Brâul Portiței), inclusiv un modul de dezvoltare profesională continuă pentru colegii din Societatea Ghizilor. Din categoria turelor inedite, Cetatea Gropșoarelor cu Radu și Andrei a oferit peisaje și colțuri mai puțin vizitate în munții Ciucaș. Ultima zi a lunii octombrie ne-a condus pașii pe Muchia Nord-Estică a colțului Bălăceni, în munții Făgărașului.

Ultima tură în străinătate de anul trecut a avut loc în noiembrie, într-un minunat decor de toamnă și iarnă în munții Durmitor din Muntenegru. Venirea în forță a iernii peste Carpați (sau măcar ceea ce părea asta atunci…) ne-a adus și primele ture de alpinism ale acestui sezon de iarnă, pe Valea Colților în condiții mixte și pe padinile Pietrei Craiului.

În decembrie am revenit în munții Făgărașului, într-o tură spre vârful Șerbota și pentru iarna în Colțul Bălăceni. Am fost și în Bucegi, unde am urcat Hornul Coamei, o altă tură de alpinism clasic în Carpați și am încheiat anul așa cum l-am început, cu o tură de iarnă pe vârful Lespezi.

Desigur, multe alte isprăvi au rămas nemenționate în această scurtă retrospectiva a anului 2023 cu Back to Nature, căci a fost anul în care ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului în natură, care, de altfel, ne-a adus și echilibrul necesar în suișurile și coborârile vieții.

Acum, că am întors o nouă filă, privim încrezători spre viitor și te așteptăm alături de noi în ture în Carpați și dincolo de ei, cu o echipă bine pregătită de profesioniști care sunt oricând alături de tine cu idei, sfaturi sau discuții cu și despre munte.

La mulți ani!

 

Toamna în Colțul Balaceni

În urmă cu o săptămână am fost în munții Făgărașului, unde am urcat muchia nord-vestică din Colțul Balaceni, supranumit și Matterhorn-ul României.

Profitând de lumina dimineții adusă de ora de iarnă, am pornit dis-de-dimineață spre cabana Valea Sâmbetei – cabană de munte care este închisă în timpul săptămânii, de ce ar fi deschisă, doar nu există lume pe munte… – și vreo două ceasuri am ajuns la poalele Colțului Balaceni, prilej cu care ne-am înțolit cu tot ce găsirăm prin rucsacuri, căci vântul, care-aducea a iarnă, mușca bine din trupurile noastre încălzite de urcuș. Silueta Călimanilor apare la orizont, limpede ca într-o zi rece, pentru ochii celor ce știu s-o admire. Rând pe rând, căutând cea mai facilă cale de acces printre lespezile instabile de șist cristalin, suișul nostru merge mai departe, trecând de punctul final al tentativei trecute, în care câteva tunete hotărâte ne-au grăbit spre vale; la un moment dat, treburile devin verticale și cățărarea necesită mai multă atenție, fără a fi însă cu adevărat grea. Finalmente, ajungem pe vârful Colțului, aproape de cruce, și privim împrejur. Munte, cât vezi cu ochii! Ne strângem mânile-n mănuși, bucuroși de-o ascensiune frumoasă, și ne pregătim de calea-ntoarsă spre Țara Făgărașului, spre casă și spre alți munți.

O varintă mai facilă a traseului parcurs de Ionel Coman și Roland Welkens în 1967, muchia nord-vestică a Colțului Balaceni este, pe timp de vară, un traseu destul de ușor de cățărare (UIAA V), cu o priveliște spectaculoasă spre Valea Sâmbetei și bazinul Oltului. Traseul este însă foarte popular pe timp de iarnă, condiții în care el poate deveni un provocator traseu de alpinism, protecțiile fixe întâlnite fiind totodată puține și departe de a inspira încredere în condiții dificile.

Cetatea Gropsoarelor

În urmă cu o săptămână am făcut o frumoasă și inedită tură de carpatism în munții Ciucaș, urcând în cetatea Gropsoarelor, în inima muntelui cu același nume.

Frați de conglomerat cu munții Bucegi și Ceahlău, munții Ciucaș oferă, la rândul lor, posibilități interesante celor care doresc să pășească înafara potecilor marcate și să intre într-o lume a peisajelor inedite, a zonelor de cățărare ușoară și a pasajelor expuse. Într-un cuvânt, iubitorii de carpatism găsesc și în Ciucaș un teren de joacă propice, chiar dacă la o scară mult mai restrânsă față de impunătorii săi vecini prahoveni.

Descris pentru prima dată în 2006 de către ghidul montan Radu Hera – alărturi de care am și întreprins această ieșire – traseul prin Cetatea Gropsoarelor străbate zona sălbatică aflată în bazinul văii omonime, culminând în vârful Gropșoarele, 1883m. De-a lungul anilor, traseul a suferit modificăi specifice unor spirite hoinare, în căutarea răspunsului unor întrebări precum Dar oare ce-i pe aici? sau Ia să urc pe muchia asta, oare cum o fi?. Astfel, fără a ocoli dificultățile tehnice, dintr-un traseu de drumeție prin zone sălbatice, Cetatea Grosoarelor a devenit un adevărat traseu de carpatism, abordând câteva brâuri și creste expuse, friabile și cu o dificultate de până la gradul IV UIAA.

Amintite fiind acestea, am petrecut o frumoasă zi de toamnă în Cetatea Gropsoarelor, abordând direct toate deliciile zonei, de la brâuri înierbate, la creste și hornuri stâncoase, culminând cu Coama Scurtă, o porțiune verticală, expusă și deoebit de friabilă care precede ultima șa a muchiei Gropșoarele, dincolo de care suișul pe vârf devine din ce în ce mai facil. Tovarăș de drum ne-a fost un câine cu iz de corb carpatin, isteț nevoie mare și, pare-se, bun cunoscător al locurilor.

Cetatea Gropsoarelor este un traseu care, în funcție de varianta abordată, are multe de oferit atât celor care doresc o drumeție inedită, într-o zonă sălbatică a munților Ciucaș, cât și celor care caută dificultăți de tehnice și pasaje de cățărare. Pe timp de iarnă, zona se trasformă într-un frumos teren de alpinism, care vine la pachet cu bucuriile și provocările specifice.