catarare

Catarare în Cheile Aiudului

Săptămâna trecută am parcurs câteva trasee clasice de catarare din Cheile Aiudului, în munții Trascău.

Am petrecut în Cheile Aiudului mai bine de o zi, în care ne-am bucurat de explorarea zonei și a celor patru colțuri și am urcat câteva trasee clasice în Colțul Vilii și Colțul Cetății, precum:

 

    • Amurg (4lc, grad românesc 3B, UIAA VI+), premiera în 1976 de către S. Nagy și I. Dobre – un traseu deosebit de frumos, cu pasaje diverse (fețe, diedre, hornuri), bine asigurat în zonele cheie;

    • Prieteniei (4lc, grad românesc 3B, UIAA VI+), premiera în 1965 de către echipa condusă de Miklós Gyöngyösi – cumva traseul to do al Colțului Vilii, cu pasaje frumoase de bavareză și fisură, bine asigurat;

    • Creasta Sudică (4lc, grad românesc 4A, UIAA V+), premiera în 1960 sub conducerea lui Adalbert Bagaméry – traseu aerian, care combină cățărarea pe o creastă expusă cu hornul proeminent al lungimii a doua, și o retragere de peisaj și mult scrambling de-a lungul lungii creste a Colțului Cetății.

Pe lângă aceste clasice, am urcat și câteva trasee de cățărare sportivă în Poligoanele din Colțul Cetății, fiind deplin mulțumiți nu doar de frumusețea liniilor, ci mai ales de calitatea stâncii.

Recomandăm celor care doresc să parcurgă trasee clasice de catarare în Cheile Aidului să consulte excelentul ghid al zonei scris de Dan Anghel ori să verifice resursele disponibile online pentru gradele detaliate în sistemul UIAA; gradele clasice românești își dovesc (încă o dată…) inutilitatea în lipsa unui standard comun. Spre exemplu, traseul Prieteniei l-am simțit mai dificil decât Amurg, deși este cotat similar, ambele fiind, la rândul lor, mai dificile decât Creasta Sudică, cotată însă superior.

Cunoscute și sub numele de Cheile Vălișoarei, Cheile Aiudului se află la 12km nord-vest de Aiud și sunt alcătuite din patru “colțuri” calcaroase distince, cu pereți de până la 150m înălțime, oferind un excelent areal pentru cățărare clasică și cățărare sportivă. Istoria cățărării în Cheile Aiudului a cunoscut o înflorire mult mai târzie decât a altor zone din țară. Primele trasee au apărut în anii ’60 (Creasta Sudică și Prieteniei), însă majoritatea traseelor clasice au fost parcurse în premieră în anii ’70 și ’80, fiind realizate de membrii cluburilor din Cluj-Napoca, Târgu Mureș și Aiud. Totodată, sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 aduc, odată cu sosirea unei noi generații de cățărători, primele trasee de cățărare sportivă din Cheile Aiudului. În prezent, Cheile Aiudului reprezintă o destinație importantă pentru comunitatea locală pasionată de cățărare, multe dintre traseele clasice fiind reamenajate parțial cu ancore mecanice prin eforturile cluburilor din Aiud, Cluj-Napoca și Salvamont Alba.

Cu un potențial deosebit pentru iubitorii de catarare pe stâncă, atât pentru liniile clasice, cu echipare mixtă, cât și pentru cățărarea sportivă, Cheile Aiudului reprezintă o destinație excelentă pentru perioadele de primăvară și toamnă.

Vom reveni, cu siguranță, pentru a ne bucura, încă o dată, de superbul calcar aiudean și de atmosfera deosebită de la baza pereților din Cheile Aiudului. Bineînțeles, Cheile Turzii sunt la o aruncătură de băț…

Creasta Estica din Piatra Altarului

Au trecut câteva zile de când am deschis sezonul de cățărare cu o tură în Cheile Bicazului, pe Creasta Estica din Piatra Altarului.

Un monolit calcaros ridicat la peste 150 de metri deasupra văii, Piatra Altarului rămâne în memoria oricui vizitează Cheile Bicazului, chiar dacă se află doar în spatele volanului. Înconjurată de abrupturi impresionante în toate direcțiile, Piatra Altarului este unul dintre puținele vârfuri din Carpații românești care nu poate fi urcat decât prin cățărare și coborât doar în rapel. Piatra Altarului a fost urcată în premieră în 1934 de către doi sași brașoveni, Erwin Csallner și Waldemar Goldschmidt, traseu care astăzi este utilizat pentru coborâre.

Am revenit pe Piatra Altarului și a sa Creasta Estica la câțiva ani de la ultima vizită a acestor locuri spectaculoase, într-o tură clasică de cățărare pe stâncă. Și de această dată am preferat varianta directă, care urmează muchia matematică, spre deosebire de varianta premierei din 1952 (realizată de echipa Armatei, condusă de Matei Schenn), care străbate o zonă friabilă și cu vegetație, intersectând varianta directă în punctul în care aceasta devine verticală. Nu vom stărui a relua descrierea pentru ceea ce este, probabil, cel mai popular traseu clasic din Cheile Bicazului. Dorim doar să adăugăm că acest traseu – Creasta Estică din Piatra Altarului – este unul accesibil și celor cu mai puțină experiență în cățărarea în traseele clasice de mai multe lungimi (UIAA VI), care doresc să se bucure de un bird’s eye view cu una dintre cele mai frumoase zone ale României.

Odată cu această tură pe Creasta Estica din Piatra Altarului ne-am bucurat nu doar de reîntâlnirea cu stânca, ci mai ales de o zi frumoasă într-o zonă spectaculoasă a României, în care am avut parte de un munte doar pentru noi, chiar dacă am fost într-o zi liberă legal și în cel mai popular traseu al Cheilor Bicazului. Ne ridicăm, într-un fel, un semn de întrebare în ceea ce privește turismul montan activ din România…

Nu în ultimul rând, dorim să apreciem implicarea comunității locale de cățărători în tot ceea ce înseamnă traseele de cățărare din Cheile Bicazului, de la întreținerea potecilor de acces, la reechiparea traseelor clasice și detalierea acestora în schițe; este un exemplu foarte bun de unitate, pe care comunitatea București-Brașov l-ar putea urma.

Odată cu topirea zăpezii, activitatea noastră se va îndrepta spre turele de cățărare și carpatism cu care te-am obișnuit, dar și spre cele de drumeție în munții dinafara României. Dă-ne un mesaj dacă vrei să ne însoțești!

Retrospectiva anului 2024

În momentul la care aceste rânduri se aștern pe virtuala pagină de hârtie, ’24 își are zilele numărate pe degete. Încă o dată, ne aflăm în acel moment al anului în care facem o scurtă trecere în revistă a activităților desfășurate, respectiv restrospectiva anului 2024 în activitatea echipei noastre de ghizi montani și lideri montani internaționali.

Acest an a fost unul în care zilele petrecute în mijlocul naturii le-au întrecut pe cele legate de viața pământeană. Îți mulțumim că ne-ai fost alături și că ne-ai oferit încrederea ta! Îți dorim ca noul an să îți ofere tot ce îți dorești de la tine și de la cei dragi, să îți ofere bucurii, sănătate, și cât mai multe zile petrecute în natură. Suntem convinși că timpul petrecut în natură, în pădurea de lângă oraș, pe potecile munților sau pe semețe creste, este cel mai de preț lucru de care ne putem bucura!

Iată, în continuare, retrospectiva anului 2024, cu câteva repere ale activității noastre.

Ianuarie ne-a dus pașii pe muchia Padinei Crucii din munții Bucegi, pe care am parcurs-o până sus, în platoul muntelui Scara, într-o tură inedită de alpinism clasic, condimentată cu câteva pasaje de cățărare mixtă. Am urcat și la Piscul Baciului din Piatra Craiului, la vârful Turnu, dar și pe Piatra Mică, într-o zi cu condiții meteo dificile. Tot în această lună am organizat și primul curs de alpinism pentru începători, pe care îl organizăm anual.

Februarie a debutat cu al doilea curs de alpinism și a continuat cu ture de alpinism în Bucegi, pe Albișoara Strungii și pe văile Coștilei, iar la sfârșitul lunii am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului, una dintre turele clasice de alpinism din Carpații românești.

Marțișorul ne-a găsit în Retezat. O săptămână mai târziu am trecut la sudul Dunării și am revizitat munții Rila și vârful Musala, o tură provocatoare de alpinism la peste 2700m, de-a lungul custurilor ce mărginesc întinsa căldare glaciară. Tot în martie am deschis și sezonul de cățărare pe stâncă, făcând o vizită Animalelor din Postăvaru. În această lună am participat și la instruirea noii generații de lideri montani internaționali, în calitate de formatori în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani, la modulul de iarnă din munții Bucegi.

Aprilie a fost o lună plină, cu ture de alpinism în Bucegi, în zona Bucșoiului și a Caraimanului, și în Piatra Craiului, pe mereu frumoasa Padină a lui Călineț și pe creasta nordică. Tot în sfera alpinismului clasic am urcat și vârful Lăițel din munții Făgărașului, iar Postăvaru a fost în continuare gazda turelor de cățărare pe stâncă.

Odată cu schimbarea la față a naturii, turele de alpinism am fost tot mai puține. În mai am organizat ateliere de cățărare pentru începători și pentru avansați și am început turele de carpatism, făcând o vizită Brâului de Jos din Piatra Craiului, pe zona cunoscută și sub numele de “Brâul Înflorit“, poate cel mai dificil brâu din munții României. Tot în luna florilor am fost în Cheile Turzii, unde am parcurs câteva trasee clasice.

În luna iunie ne-am cățărat în Bucegi, în Peretele Vâlcelului Stâncos, și am continuat turele și atelierele de carpatism în Piatra Craiului. Tot în iunie am participat, ca instructori SGLM, la încheierea cursului de formare profesională a patra generație de lideri montani internaționali români – International Mountain Leaders – în cadrul modulului internațional din munții Pirin, în Bulgaria.

În iulie am revizitat Olimpul grecilor, într-o drumeție de trei zile pe munte, căci acolo ne dorim să ne petrecem cea mai mare a timpului; o noutate a fost urcarea pe vârful Stefani, accesibil doar prin tehnici de scrambling. Pe meleagurile de acasă, am parcurs trasee de cățărare pe stâncă în Bucegi, în Coștila, și în Piatra Craiului, în bazinul Padinei lui Călineț. Am fost și în munții Făgărașului și Cindrel, alături de un grup de turiști de peste hotare.

Luna lui gustar a fost de o intensă activitate profesională, cu deja obișnuitele ture de carpatism și cățărare pe trasee clasice în Bucegi și Piatra Craiului, dar și ture de drumeție alături de turiști veniti de departe. În august am fost și în munții Făgărașului, într-o frumoasă tură de carpatism pe custuri făgărășene.

În septembrie am organizat câteva ture clasice în Bucegi, pe Valea Seacă a Caraimanului, pe Hornul Coamei și pe vârful Picătura. Am pășit apoi peste hotare și am făcut o frumoasă vizită de toamna în munții Dolomiți, cu cinci zile pline de drumeție într-un decor deosebit de spectaculos.

Octombrie a fost, de-a lungul anilor, cea mai potrivită tură pentru carpatism, astfel că la începutul am organizat un modul de dezvoltare profesională pentru ghizii montani. Din categoria zonelor mai puțin umblate, ne amintim cu drag de Muchia Țimbalului Mic din Piatra Craiului, urcată în poate cea mai friguroasă zi a toamnei. Ultima tură de cățărare a anului trecut a avut loc în Bucegi, în Țancul Mic.

Noiembrie ne-a adus peisaje spectaculoase la Portița Caraimanului, pe Brâul de Mijloc al Piatrei Craiului și în Poiana Închisă, unele dintre ultimele ture de carpatism ale anului 2024, înainte de sosirea primelor zăpezi. Odată cu acestea, am deschis și sezonul de alpinism al noii ierni, cu o tură pe Vâlcelul cu Fereastră.

Din categoria lucrurilor neterminate, decembrie își trăiește ultimele zile la momentul scrierii acestor rânduri… Am revizitat creasta Pietrei Craiului, am dormit la înălțime și am înfruntat viscolul munților Ciucaș pe Cetatea Gropșoarelor. Totodată, am explorat pe îndelete extrema vestică a peretelui nordic al Muchiei dintre Țimbale, într-o tură complexă de alpinism. Oare ce ne vor rezerva zilele rămase?

Știm doar că prima parte a noul an ne va readuce cursuri pentru începători, ture de alpinism în România și Bulgaria – ineditele custuri ale Musalei – schi de tură și drumeție pretutindeni, cu sau fără rachete de zăpadă.

În încheiere, îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an, care a fost marcat de freamăt din punct de vedere profesional, odată cu discuțiile apărute legate de propunerea de reglementare a profesiilor montane în România. Ne reafirmăm angajamentul ferm față de tine, oferindu-ți cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, cu responsabilitate, integritate și profesionalism.

La mulți ani!

Redescoperă natura alături de noi

Facebook Instagram Youtube Envelope

Gradele de dificultate

Termeni și Condiții

Parteneri și afilieri