În urmă cu câteva zile am făcut o tură de alpinism clasic în munții Făgărașului, unde am urcat vârful Negoiu în condiții de iarna.

Având parte de o iarna încă săracă în zăpadă pentru această perioadă, ne-am schimbat din mers planurile – trebuia să fi ajuns pe creasta nordică a Pietrei Craiului – astfel încât destinația a devenit vârful Negoiu, al doilea vârf ca înălțime din Carpații românești, pe care mai urcasem la început de iarna în urmă cu câțiva ani.

Pe ninsoare ușoară, pornim de la Piscu Negru și, pe măsură ce urcam de-a lungul văii Călțunului, vremea devenea tot mai câinoasă. Înghețați, în plin whiteout, deschidem ușa refugiului Călțun și trec minute bune până ne reîncălzim. Seara avea să fie animată și caldă, căci refugiul s-a umplut de echipe, venite fie pentru parcurgerea unor linii în peretele nordic Călțun-Lespezi, fie pentru o tură de iarna pe vârful Negoiu. Refugiul, deși construit solid și bine izolat, are câteva defecte de construcție evidente mai ales atunci când este plin, condesul fiind o mare problemă; de asemenea, unele alegeri de design sunt de neînțeles, priciurile de sus fiind extrem de scunde.

Peste noapte, cerul s-a limpezit și o frumoasă lună plină inunda circul glaciar al Călțunului cu lumina sa argintie. Dimineața este fermecătoare. În razele aurii ale începutului de zi, pornim spre Portița Călțunului, unde silueta crestelor Negoiului ni se dezvăluie precum crenelurile unui castel medieval, picurate de lumină. Am coborât în fundul căldării și am urcat spre Strunga Doamnei. Urcarea, dar și reîntâlnirea cu razele soarelui odată ce am pășit în strungă, ne-au încălzit bine, și în scurt timp am făcut o scurtă pauză înainte de a urca spre Vârful Dintre Strungi pe una dintre muchiile sale vestice. Evitând cu grijă cornișele care punctau din loc în loc creasta, am ajuns pe vârful Negoiu la puțin timp după ce fusese vizitat de o echipă sosită dinspre nord. Zăbovim un sfert de ceas pe vârf, absorbiți de priveliștile parcă nesfârșite. Spre vest, privirea zboară până la Retezat, pe care îl vom vizita din nou în această iarnă, iar spre est până la Bucegi. Pentru a ne bucura de această superbă zi în Alpii Transilvaniei, alegem coborârea spre șaua Cleopatrei și traversarea spre Strunga Ciobanului, realizând practic un circuit prin căldările glaciare. Coborârea prin devălmășia de blocuri imense de sub șaua Cleopatrei este spectaculoasă, iar căldărușa de sub Custura Ciobanului, tapetată cu chiciură, pare încremenită de ger. Revenim în căldarea Laitei și doar crâmpeiul de câmpie și aburii formați deasupra Oltului trădează peisajul ce pare desprins din munți mai înalți decât Carpații. Norii se adună ușor de-a lungul căldării și peretelui Călțunului și, după ce înaintăm prin căldare spre Porțită, ne trezim din nou în whiteout-ul care anunță sfârșitul acestei minunate zile de iarnă petrecute pe și în jurul vârfului Negoiu.

Prima ascensiune documentată a vârfului Negoiu a fost realizată în 1750 și îi aparține căpitanului austriac Jacob Zultner. Considerat la începutul secolului trecut cel mai înalt vârf al României, Negoiul domină creasta munții Făgărașului și este unul dintre vârfurile înalte ale Carpaților care, în condiții de iarnă, poate pune probleme serioase în funcție de condițiile zăpezii.

Cu iarna abia la început pe munte, te așteptăm fie la una dintre activitățile programate, fie să ne contactezi cu propuneri de ture de alpinism, drumeție pe rachete de zăpadă sau orice idee năstrușnică îți aduce zapada!