fagaras

Creasta Vartopel-Arpasel, cățărare în munții Făgărașului

În urmă cu câteva zile am revenit în munții Făgărașului și am parcurs creasta Vârtopel-Arpășel pentru prima dată în acest an.

Creasta Vârtopel-Arpășel este cel mai accidentat sector al crestei principale a munților Făgărașului și, totodată, unul dintre cele mai vechi trasee de cățărare din Carpații românești, creasta Arpășelului fiind parcursă în premieră în 1912 de către trei membrii SKV. Astăzi, cele două creste se parcurg frecvent împreună, fie de la est la vest, într-un parcurs mai ușor, sau de la vest la est, un parcurs mai dificil, cu câteva porțiune de cățărare lungi, ce se coboară în rapel în sensul invers.

În această recentă incursiune alpină, am parcurs creasta Vartopel-Arpasel de la est la vest, pornind de la Fereastra Zmeilor și până la vârful Portița și cele două rapeluri ale sale. Am sperat că, fugind de canicula cantonată în câmpie și orașe, pe creasta Vartopel-Arpasel vom găsi un strop de răcoare, însă ne-a fost, uneori, frig de-a binelelea! Vântul purta valurile de nori cu repeziciune, spărgându-i spectaculos de malul nordic al crestei, pictând o imagine clasică a locurilor. Mușeteica nu-i nicicând mai frumoasă decât privită din strunga Portiței, la ceas de seară, după lungul rapel ce te aduce spre baza crestei.

Cu al său parcurs aerian, lung și dificil de protejat în totalitate, creasta Vartopel-Arpasel este, de la est la vest, un traseu spectaculos, accesibil celor cu mai puțină experiență în cățărare, dificultatea tehnică nedepășind gradul III+/IV- UIAA. Necesită o siguranță în abordare a zonelor expuse și cunoașterea tehnicii de coborâre în rapel. Este un loc pe care îl vizităm cu aceeași plăcere în fiecare an, fiind o tură potrivită pentru cei care au deja o minimă experiență de carpatism în munții Bucegi sau Piatra Craiului și doresc să cunoască traseele alpine de mare înălțime, în decorul specific munților Făgărașului.

Cu moldovenii pe vârful Moldoveanu

În acest sfârșit de săptămână am fost în munții Făgărașului, într-o drumeție spre varful Moldoveanu, alături de un grup venit de peste Prut.

Sub o atmosferă încărcată și grea, am pornit de la lacul Bâlea și, după aproximativ un ceas, am dat ocol malurilor lacului Capra, agățat atât de pitoresc sub creasta Făgărașilor. Ne-am continuat drumul prin căldarea Fundul Caprei și am ajuns la Fereastra Zmeilor, nu fără a privi spre Creasta Vârtopel-Arpășel, care-și scotea, din când în când, urechile de sub nori. Am urmat apoi poteca ce străbate căldările glaciare Vârtop și Podrăgel, soarele prinzându-ne din urmă odată cu gâfâiala ultimului urcuș al zilei. Razele strecurate prin nori au luminat feeric Podrăgelul și am putut desluși în depărtare câteva vârfuri mari, înainte de a coborî spre cabană, prin miros și glas de oi.

Cabana Podragu a fost construită de către Banca Națională a României între anii 1948-1950, pe locul unui fost adăpost al SKV. Anterior, au fost planuri ale Turing Clubului României de construcție a unei cabane în căldarea Podragului, însă nu au fost duse la capăt, iar respectiva cabană a fost construită pe muchia Fruntea Moașei, fiind denumită cabana Suru. Cu o arhitectură dintre cele mai frumoase văzute la cabanele românești, cabana Podragu oferă în prezent adăpost pe timp de vară, condițiile fiind relativ modeste, comparabile cu ale altor cabane din Carpații românești. Totuși, merită menționate curățenia cabanei și rânduiala strictă, care limitează petrecerile și chefurile specifice altor locații, promovând, cel puțin din acest punct de vedere, o atitudine sănătoasă față de turismul montan, în care cabana nu este destinația drumeției, ci doar un loc de popas.

Spre varful Moldoveanu am pornit de dimineață și, undeva după vârful Corabia, am fost împresurați de dansul ceții, care adesea ne acoperea complet. După urcușul obositor al Viștei am pornit spre acoperișul României, printre hoarde de turiști ce se revărsau din ceața Văii Rele, cel mai scurt traseu spre varful Moldoveanu, care mai de care mai zgomotoși sau insoțiti de boxe lătrătoare. Ajuns-au moldovenii pe Moldoveanu și mult s-au bucurat, apoi am făcut cale-ntoarsă spre cabană. Pe drum am gustat câteva raze, atmosfera devenind adesea spectaculoasă.

Ultima zi de drumeție ne-a purtat pașii pe creasta munților Făgărașului, pe lângă lacul Podu Giurgiului, a cărui frumusețe este știrbită de fiarele fostului refugiu și grămada crescândă de gunoi, peste vârful Mircii și, mai departe, spre Arpașu Mic și, aparent, înfricoșătoarea zonă expusă și dotată cu lanțuri. Spaima s-a dovedit zadarnică, căci, din sensul est-vest, zona celor trei pași de moarte poate fi trecută fără mari probleme. Am coborât din creastă pe poteca ce însoțește valea Fundul Caprei.

Ne-am bucurat să fim alături de Cunoaște-ți Țara și basarabenii care au descoperit potecile munților Făgărașului și varful Moldoveanu, cel mai înalt vârf al României și chiar plăcerile drumeției. Vom reveni mereu cu drag pe poteci alături de persoane care doresc să descopere natura și muntele.

Două săptămâni mai târziu am revenit în munții Făgărașului pentru o nouă drumeție alături de prietenii basarabeni de la Cunoaște-ți Țara.

Nici de această dată munții nu au pregetat a-și desfășura cu măiestrie penelul pe pânza cerului. Am avut de toate, de la ceață deasă ca laptele, la nori spectaculoși, soare orbitor și, bineînțeles, aglomerația vârfului. Ah, am avut și zări senine, privirea putând zbura din Parâng și până-n Bucegi.

Și, chiar dacă traseul parcurs a fost același, această plimbare a avut o mulțime de elemente care să o facă unică, ceea ce-i valabil pentru fiecare ieșire pe munte.

Muchia Serbota pe timp de iarnă

Coloana vertebrală a Carpaților Meridionali, munții Făgărașului devin pe timp de iarnă o imensă arenă pentru alpinism, majoritatea traseelor devenind impracticabile fără tehnici și echipament specifice. O atenție deosebită primesc muchiile nordice, a căror parcurgere pe timp de iarnă poate oferi pasionaților de alpinism dificultăți și satisfacții pe măsură; una dintre aceste muchii nordice, muchia Șerbota, oferă un parcurs relativ ușor, accesibil și celor aflați la început de drum în alpinism.

Beneficiind de transport auto până la fosta carieră de marmură de pe valea Șerbotei, am ajuns în acest sfârșit de săptămână la cabana Negoiu. În ființă încă de la 1881, fiind, după informațiile noastre, prima cabană turistică din Carpații românești, actuala cabană Negoiu datează din 1962 și a beneficiat de o renovare recentă, condițiile de cazare fiind foarte bune, însă lasă de dorit pe partea de ospitalitate alpină, oferind câteva “servicii” pe care nu le putem asocia cu o cabană de munte, precum discotecă la volum generos și altele.

Profitând de vremea frumoasă, am continuat ascensiunea pe muchia Serbota imediat după sosirea la cabană, însă zăpada udă și foarte mare a îngreunat considerabil demersul nostru. Chiar și cu rachete de zăpadă, urcușul până în linia de culme a fost istovitor, afundându-ne regulat până dincolo de genunchi, fiecare pas fiind încărcat de câteva kilograme de zăpadă udă, grea. Temperaturile ridicate, combinate cu ultima ninsoare, au îngreunat mult stratul de zăpadă, câteva scurgeri și avalanșe de mici dimensiuni putând fi observate în văile care mărginesc muchia noastră, valea Sărății și valea Șerbota. După câteva priviri oacheșe spre Custura Sărății și spre Strunga Ciobanului, pe care am vizitat-o la sfârșit de noiembrie, am revenit la cabană de la altitudinea de aproximativ 1900 de metri. A doua zi, plecați la drum odată cu soarele, am profitat de urmele făcute cu o zi înainte și am avut un bun spor la urcare. Condițiile meteo au fost însă, conform prognozelor, mult mai proaste, cu ninsoare, rafale de vânt cu transport de zăpadă și ceață, condiții care limitau considerabil vizibilitatea. Cu încă un ceas de mers până pe vârful Serbota, am decis coborârea la cabană.

Muchia Serbota pe timp de iarnă este o cale relativ sigură de acces în creasta principală a munților Făgărașului și, cu o atentă supervizare, este accesibilă și persoanelor cu mai puțină experiență în parcurgerea traseelor de alpinism. Cum zăpada nu dă semne a se topi prea curând, sezonul de alpinism este încă în plină desfășurare în Carpați, iar ghizii noștri vă stau la dispozție.

Redescoperă natura alături de noi

Facebook Instagram Youtube Envelope

Gradele de dificultate

Termeni și Condiții

Parteneri și afilieri