ghid montan

Iarna pe Umerii Pietrei Craiului

De ziua Sfântului Andrei, ultima zi de noiembrie, am urcat Umerii Pietrei Craiului în condiții de iarna, o superbă tură de alpinism într-o zi în care muntele a părut doar pentru noi.

Cu plămânii plini de aerul rece al începutului de iarnă, luăm sub tălpi drumul de pe Valea Șpirlei și, după vreun ceas, ajungem la refugiu. Totul este încremenit de gerul dimineții, iar puținele urme de pași par vechi de zile întregi. Continuăm urcușul și la baza Umerilor ne echipăm cu toate cele necesare, după care abordăm traseul prin Bârsa Umerilor, una dintre variantele ocolitoare de intrare în traseu. Depășim câteva săritori elementare și un jgheab și ajungem în Vâlcelul Umerilor. Puțina zăpadă prezentă în acest punct adaugă un farmec deosebit locului, total diferit de aspectul de vară. Ajungem curând în Brâul de Jos și abordăm direct hornul care face legătura cu Brâul de Mijloc. Decidem să abandonăm urcarea spre creastă și continuăm pe brâu spre nord, până în Drumul lui Deubel, pe care coborâm spre poalele muntelui.

Urcând Umerii Pietrei Craiului în acest început de iarna, ne-am bucurat de o zi superbă, cu o vreme mult peste așteptări și într-o liniște deplină, împărțind muntele doar cu caprele negre. Înscris de-a lungul vechii granițe, traseul a fost parcurs pentru prima dată în 1939. Dacă pe timp de vară traseul este unul de carpatism, iarna schimbă terenul și, implicit, regulile jocului. Umerii Pietrei Craiului pe timp de iarna reprezintă un traseu de alpinism care, în funcție de condiții, poate oferi câteva provocări de ordin tehnic (F+, M3) și necesită o foarte bună cunoaștere a locurilor, atât pentru orientare, cât și pentru evaluarea corectă a riscului de avalanșă.

Programul primelor ture din acest sezon de iarnă este deja disponibil pe site-ul nostru și, ca de obicei, așteptăm de la tine propuneri cu destinații inedite, în Carpați și dincolo de ei.

Atelier de salvare în catarare

În ultimul sfârșit de săptămână am organizat un atelier de salvare în catarare, special conceput pentru cei care doresc să fie autonomi în traseele de cățărare. De la simplul sprijin acordat partenerului pentru a depăși o secțiune dificilă și până la coborârea acestuia în cazul unei accidentări, situațiile critice pot îmbrăca multe scenarii, iar acest atelier de salvare în cățărare și-a propus să adreseze principalele tehnici de salvare necesare unei echipe autonome.

Salvarea în cățărare este un domeniu extrem de complex, iar atelierul a adresat următoarele tematici principale:

      • tehnici de autosalvare, precum urcarea pe coardă în diferite moduri, tranziția din urcare în coborâre, depășirea unui nod sau a unei porțiuni deteriorate a corzii;
      • salvarea secundului, de la simplul sprijin acordat pentru depășirea unei secțiuni dificile a traseului și până la sisteme de ridicare și coborâre;
      • salvarea capului de coardă și coborârea lui în contrabalans;
      • manevre critice de salvare, precum eliberarea din sistemul de filare și coborârea în contrabalans și tandem.

    Atelierul de salvare în catarare s-a desfășurat în munții Postăvaru, în Cheile Râșnovului, și pe parcursul a două zile pline participanții au exersat toate tehnicile, atât în condiții de simulare, cât și cu parteneri reali. Deși multe dintre tehnici au fost prezentate fie în diverse abordări, fie cu echipament diferit, am urmărit ca fiecare participant să își însușească cel puțin o modalitate, pe care să o considere practică în condițiile preferate.

    Conceptul acestui atelier a fost realizat de către colegul nostru Dan Colniceanu, secondat de Andrei Badea. Ne propunem să reluăm acest atelier și la primăvară, fiind de părere că subiectul salvării în cățărare este unul deosebit de important pentru toți cei pasionați de această activitate, atât pentru amatori, cât mai ales pentru profesioniști.

    Cu sezonul de vară pe sfârșite, echipa noastră pregătește ateliere și cursuri de instruire pentru sezonul alb, dar și ture de alpinism și drumeție pe zăpadă.

    Creasta Fotoreporterului, cățărare în Buila

    La mijloc de octombrie am fost în Buila-Vânturarița, unde am urcat Creasta Fotoreporterului și câteva trasee de cățărare sportivă din zona Santinelei Cheii.

    Buila-Vânturarița, cel mai mic Parc Național, este, fără îndoială, bijuteria Olteniei, iar în cadrul său există încă o bijuterie – Claia Strâmbă și zona Cheilor Cheii, o zonă alpină cu un mare potențial, însă, în opinia noastră, prea puțin realizat în actuala comunitate de cățărători. Zona a fost dezvoltată, în cea mai mare parte, în anii ’60-’70 de către clubul bucureștean IPGG, iar Creasta Fotoreporterului, un traseu clasic de cățărare, nu face excepție. A fost deschis în 1969 de către echipa Nicolae Tătulescu, Iosif Gheție și Nicolae Anghelide (același care a descris traseul care îi poartă numele în Piatra Craiului) și, având o dificultate tehnică maximă de gradul UIAA V+, este unul dintre cele mai ușoare trasee clasice ale zonei.

    După lungul drum forestier care urcă abrupt spre șaua Stogșoarelor, ajungem la amiază în curtea Cabanei Cheia – adăpost de munte ridicat dintr-un vechi canton silvic – și ne pregătim de urcare pe Creasta Fotoreporterului. În cea mai mare parte, traseul urmează linia unei creste care nu pune probleme tehnice deosebite, înafara stâncii friabile și alegerii celei mai ușoare căi de înaintare; vorbim de o creastă care poate face obiectul carpatismului, sau, dacă doriți, scrambling-ului său cățărării usoare. Creasta este punctată, din loc în loc, de trepte abrupte, unde utilizarea protecțiilor mobile devine necesară. Ultima lungime de coardă, respectiv ieșirea în Livada cu Mesteceni, un loc absolut spectaculos, este verticală și surplombantă, constând, în mare, într-un horn punctat de câteva surplombe; protecțiile fixe întâlnite sunt limitate (3 pitoane de o vârstă înaintată) și sunt necesare, în opinia noastră, protecțiile mobile.

    Ziua următoare a fost rezervată traseelor de cățărare sportivă din fața sudică a Santinelei Cheii, urcând traseele Începătorului, Hornul Înghețat și Damocles.

    Ne-am bucurat de două zile frumoase de toamnă într-o superb colț al Builei-Vânturarița, o zonă în care nu ajungem atât de des, pe trasee clasice precum Creasta Fotoreporterului și pe trasee de cățărare sportivă. Zona Clăii Strâmbe și a Cheilor Cheii ar merita mai mult interes din partea turiștilor, însă necesită, în opinia noastră, investiții semnificative în privința facilitării accesului și a informației disponibile.