Vârful Triglav și Alpii Iulieni

Ne-am petrecut ultima săptămână în Slovenia, unde ne-am bucurat de patru zile de drumeție în Alpii Iulieni, în care am urcat și vârful Triglav, 2864 metri.

Încă fascinați de la ultima vizită în Alpii Iulieni, aflați în acel moment în decor de iarnă, am dorit de la bun început să ne bucurăm de mai mult timp petrecut prin aceste locuri fermecătoare. Deși vârful Triglav este, fără îndoială, coroana Alpilor Iulieni, am căutat să îl includem într-un circuit care să ne plimbe pașii prin tot ce au mai frumos de oferit acești munți. Și, alături de colegii de la Alpine-Challenge, am reușit!

Cele patru zile petrecute în Alpii Iulieni ne-au purtat bocancii printr-un relief variat, prin canioane carstice, printre păduri de zade, pe sub abrupturi impresionante, pe creste, prin văi glaciare și pe lângă oglinzi de lacuri de care cu greu ne-am despărțit. Ne-am bucurat de apusuri și răsărituri, de nopți senine de vară și de stelele căzătoare. Am admirat priveliștea de pe vârful Triglav, privirea zburând până departe, de la zvelta siluetă a Alpilor Kamnik și până la impunătorul Mangart. Nu în ultimul rând, ne-am bucurat de ospitalitatea cabanelor slovene. De altfel, din organizarea turistică slovenă am avea multe de învățat!

Urcat în premieră la 26 august 1778 de către chirurgul Lovrenc Willomitzer din Stara Fužina, vânătorul Štefan Rožič și minerii Matevž Kos și Luka Korošec, vârful Triglav a rămas o dificilă încercare pentru temerarii vremii timp de aproape un secol. În 1895, creasta îngustă dintre vârful Triglav și fratele mai mic al acestuia, Mali Triglav, a fost lățită și amenajată, în același an fiind montat și turnul de pe vârf, astăzi un simbol nu doar al vârfului, ci al întregii națiuni slovene. Cei “patru bărbați curajoși” sunt astăzi imortalizați într-o statuie de pe malul lacului Bohinj, iar vârful Triglav este vizitat anual de mii de iubitori de munte.

În ultimele zile petrecute în Slovenia am poposit în Bled, pe malul frumosului lac, și la peștera Postojna, una dintre cele mai celebre și spectaculoase peșteri ale Europei.

Vom reveni, cu siguranță, prin aceste locuri minunate, și nu numai! În viitor avem planificate ture de drumeție în întreaga lume. Altfel. Așa cum v-am obișnuit.

Început de vară în Retezat

Am putea spune că am avut parte de o vară tare întârziată în munții mari, însă ar fi mai frumos să spunem că anul acesta în Retezat am avut parte de brândușe și rhododendron laolaltă, lucru care nu-i des întâlnit. Am avut parte de zăpadă, lacuri înghețate, flori abia mijite și un amestec de verdele viu al verii cu mohorâtul gri al ierbii de peste iarnă.

Împreună cu Ilinca Stoenică de la Munțomama și un grup de 12 iubitori de munte, dornici să cunoască sau să revadă munții Retezat, am petrecut două nopți la cabana Pietrele și una pe malul lacului Bucura, cel mai întins lac glaciar din țară. Vechi adăpost interbelic, cabana Pietrele a fost construita în 1936 de către Turing Clubul României și, ca toate celelalte cabane de munte din Carpații românești, a luat calea naționalizării după instalarea regimului comunist; astăzi statutul ei este destul de incert juridic, iar cazarea se face cu dificultate și circuit relativ închis.

Pornind de la cabana Pietrele, am urcat în prima zi spre lacul Galeș, care cu frumusețea căldării în care se află face cinste numelui. Am parcurs apoi custura Porților Închise, una dintre cele mai dificile segmente ale traseului marcat de creastă al munților Retezat, având multe pasaje de cățărare ușoară, unde folosirea mâinilor este necesară. Am revenit pe malul Galeșului urmând piciorul vestic al căldării glaciare. În ziua următoare am urcat spre lacul Bucura, trecând pe la cabana Gențiana, pe care am văzut-o de această dată în straiele verii, și pe la lacul Pietrele. După depășirea unei limbi mari de zăpadă atârnate sub șaua Bucurei, am privit spre căldarea care-și dezgheța haina de iarnă, pregătind coloratele straie ale verii. În grup restrâns am pornit spre vârful Judele, poate cel mai stâncos vârf al munților Retezat, însă, datorită ierbii alunecoase de-abia ieșite de sub zăpadă, am considerat că este mai prudent să revenim spre Bucura, vizitându-le în drum pe Florica, Viorica și Ana. Ploaia care a stropit malurile Bucurei a adus și culori minunate spre apus, cu un cucubeu ușor conturat spre culmea Piule. În ultima zi petrecută în munții Retezat am plecat matinal spre vârful Peleaga și valea Rea, pe care am urmat-o, printr-o caldură usturătoare, spre Cârnic și civilizația de jos…

Cele trei zile de drumeție din munții Retezat au fost un frumos prilej de a asista la apariția verii într-un masiv înalt al Carpaților, printre lacuri și căldări glaciare, creste și cascade. Vara noastră continuă cu ture de carpatism, cățărare și drumeție și te invităm să verifici calendarul nostru sau să ne contactezi.