Alpinism pe Muchia Slanina

În prima zi a anului am parcurs Muchia Slanina din munții Făgărașului, un traseu de alpinism din zona Văii Sâmbetei.

Asemeni Colțului Bălăceni, care mărginește la stânga Fereastra Mare a Sâmbetei, Muchia Slanina este rama din dreapta, dinspre vest, a respectivei șei, și ia sfârșit în vârful Slănina, 2268m. La vest de acesta se află Fereastra Mică, unde există și un refugiu turistic. Muchia Slanina nu este, așadar, una dintre lungile muchii nordice făgărășene, făcând parte din vastul complex glaciar de la obârșia văii Sâmbăta.

Pe parcursul unei diferențe de nivel de aproape 300m, Muchia Slanina oferă pasionaților de alpinism (desigur, în condiții de iarnă!) un teren variat, cu cățărare mixtă, traversări expuse, cornișe de zăpadă, hornuri, diedre și țancuri, toate fără protecții fixe. Traseul constă în trei secțiuni distincte, depășite direct și separate prin zone cu expunere mare, dificil de protejat. O descriere în detaliu pentru traseu se află pe blogul lui Marian Anghel.

În ceea ce privește tura noastră din ziua Anului Nou, ne-am bucurat de un munte parcă numai al nostru, de peisaje superbe, cu vizibilitate până spre nordul Carpaților Orientali, și, desigur, de alpinism pe Muchia Slanina, în condiții autentice de iarnă, cu multă zăpadă și pământ înghețat. Senzațiile au fost pe măsura așteptărilor, având parte realmente de o zi minunată!

Parcursă în premieră în iarna anului 1989 de către Marcel Dobîrlean și Andrei Beleaua, Muchia Slanina (PD+, M3, 290m) este un traseu accesibil alpiniștilor cu o bună experiență în trasee facile, care doresc să treacă spre nivelul următor. Alpinismul în munții Făgărașului se aseamănă întrucâtva cu cel din munți mai înalți, precum Alpii sau Tatra, având în vedere nu doar relieful specific, ci mai ales distanțele și izolarea resimțită.

La mixt pe Valea Coltilor

Începutul de iarnă pe văile de abrupt ale Bucegilor și Pietrei Craiului oferă senzații frumoase pentru iubitorii de cățărării în stil mixt, aventuros, și, astfel, am făcut o incursiune alpină pe Valea Coltilor din Coștila.

Deși la momentul scrierii acestor rânduri avântul iernii în Carpați s-a mai domolit, Valea Coltilor ne-a primit cu suficientă zapadă cât să transforme binecunoscutele parcurgeri de vară într-o cățărare frumoasă, cu pioleții și colțarii căutând mici prize, fisuri și, desigur, pământ înghețat, căci de gheață nici n-a fost vorba, pulverul existend fiind de-o colosală lipsă de cooperare cu oțelul. În aceste condiții, parcurgerea văilor de abrupt poate deveni o activitate cel puțin interesantă, obstacole trecute cu vederea în sezonul de carpatism provocându-te acum la o abordare atentă și delicată. Câteva săritori din zona inferioară a văii au fost depășite delicat (M4), fără protecții relevante, însă parcursul nu a mai pus dificultăți notabile până în strunga Colților. Despre cât de frumos e locul și cât de impresionantă este priveliștea peretelui Gălbinele și a Hornului Coamei, am tot povestit… Am coborât pe firul secundar al Gălbinelelor, sub privirile caprelor negre.

În zilele ce urmează plănuim alte ascensiuni alpine în stil mixt, iar Valea Coltilor poate fi, încă o dată, o destinație, însă diferită, căci condițiile se vor fi schimbat.

Așteptăm în continuare suprizele pe care iarna ni le rezervă și ascuțim bucuroși fiarele pentru următoarele ture. Ca de obicei, te invităm să ne propui aventuri și destinații, atât în Carpați, cât și înafara lor.

Iarna pe Valcelul cu Fereastra, alpinism în Piatra Craiului

Iarna și-a intrat bine în drepturi peste Carpați, astfel că, în urmă cu câteva zile, am făcut prima tură de alpinism in Piatra Craiului din acest sezon și am urcat Valcelul cu Fereastra, o vale de abrupt din bazinul Padinei lui Râie, binecunoscută pe timp de vară pasionaților de carpatism.

Zăpada căzută în urmă cu câteva zile nu fusese atinsă de turiști, astfel că pe întreg traseul de acces prin Padina lui Călineț am făcut și urme. Ultima incursiune de iarnă prin aceste locuri se petrecuse în martie, ocazie cu care am preferat urcarea pe varianta clasică a Malului Galben, și de această dată am ales varianta prin Hornul Nisipos, unde ne-am și dat binețe cu câteva capre negre jucăușe. Refugiul turistic, parcă mai plin de zăpadă ca oricând, ne-a servit ca adăpost preț de câteva momente de pauză, după care am pornit spre Valcelul cu Fereastra, aflat la scurtă distanță.

Ne-am bucurat de condiții excelente de mixt pe prima săritoare, depășirea ei fiind o adevărată plăcere. Așa cum ne așteptam, însă, mai sus de a doua săritoare, consistența zăpezii s-a redus la pulver, iar stratul ajungea adesea la nivelul pieptului, deplasarea necesitând un efort serios. Fereastra ne-a întâmpinat rece și încremenită. Am coborât pe același traseu, în rapeluri, martori ai efemerului spectacol al unei mări de nori și razele soarelui revărsate peste Bârsa. Și, pentru că adesea preferăm traseele în circuit, pentru a putea primi o doză mai mare de natură, am coborât spre Plaiul Foii pe Padina lui Râie, o vale puțin umblată de oameni și care ascunde mici bijuterii.

Această tură frumoasă de alpinism pe Valcelul cu Fereastra (F, M3), la care au participat nu unul, ci doi ghizi din echipa noastră, a fost nu doar o reîntâlnire cu Piatra Craiului, ci și un început al sezonului de iarnă. În prima tură programată pentru noul am vom merge într-o drumeție în munții Făgărașului, pe muchia Scara, urmând ca la sfârșitul lunii să organizăm un curs de alpinism pentru începători la cabana Mălăiești.