Prin Hornul lui Nicu, carpatism în Piatra Craiului

La mijlocul săptămânii trecute, strecurați cu mai mult sau mai puțin succes printre ploile acestui capricios sfârșit de vară, am fost în Piatra Craiului, unde am urcat în Muchia dintre Țimbale prin Hornul lui Nicu sau, așa cum este adesea numit, Hornul N.

Botezat în urma aventurilor unor inițiați în abruptul vestic al Pietrei Craiului de la sfâșitul anilor ’60, Hornul lui Nicu este unul dintre afluenții Padinei lui Călineț atât de fotogenici și, aparent, inabordabili, ce cad din Muchia dintre Țimbale. Astfel, luăm la pas alba vale a Călinețului, unde ne bucurăm de stâncă uscată și privim cu nesaț către pereții care ne înconjoară, căci este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase și complexe zone alpine din Carpații românești. Nu după mult timp pornim pe Hornul lui Nicu, pe al cărui fir se desfășoară, de fapt, și traseul convențional al Brâului de Sus, traseu spectaculos ce încinge abruptul, la mare altitudine, din Padina Popii și până la Valea Urzicii. Talvegul hornului încă trădează ploaia din ziua precedentă, dar înaintăm fără dificultate până când ne trezim cu capul în nori, prin care distingem, doar prin voia ceții, spectaculoasele forme de relief din jur.

Cu greu ne rupem de frumusețea locului și, prin zona superioară a Muchiei dintre Țimbale, ajungem curând în creasta Pietrei Craiului, unde suntem luați în primire de câțiva stropi. Coborâm spre baza muntelui printr-un traseu clasic, prin Vâlcelul cu Smârdar și Vâlcelul cu Fereastră.

Hornul lui Nicu oferă posibilități relativ facile din punct de vedere tehnic (dificultatea nu depășește gradul UIAA III+) pentru abordarea Muchiei dintre Țimbale pe versantul său nordic și poate reprezenta o inedită variație pentru iubitorii de carpatism (parcurgerea văilor de abrupt și brâurilor aflate cu precădere în munții Bucegi și Piatra Craiului) aflați în bazinul Padinei lui Călineț.

Abruptul vestic al Pietrei Craiului are în continuare de oferit un cufăr de bijuterii, unul ce pare fără fund…

Atelier de carpatism în Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de carpatism special conceput pentru cei care fac primii pași înafara potecilor de drumeție și doresc să cunoască și zonele de abrupt.

Carpatismul sau drumeția alpină reprezintă acele trasee aflate între drumeție și cățărarea pe stâncă, împrumutând elemente din ambele. Conform gradației elvețiene pentru traseele de drumeție, carpatismul este încadrat la drumeția alpină dificilă și foarte dificilă, respectiv T5 și T6. În literatura montană din România, traseele de carpatism sunt considerate ca fiind din sfera alpinismului, lucru pe care îl putem accepta doar în sezonul de iarnă, când prezenta zăpezii și gheții în zonele de abrupt schimbă radical terenul și modul de abordare. Cu mici excepții, carpatismul în România este practicat îndeosebi în munții Bucegi și Piatra Craiului, ale căror văi de abrupt, brâuri și creste oferă un teren specific, accesibil în general fără material tehnic sau manevre avansate de cățărare.

În cadrul acestui atelier de carpatism am arătat practic diferențele între zonele de abrupt amenajate pentru drumeție – traseele de culoare neagră precum celebrul Drum al lui Deubel – și cele neamenajate. În ceea ce privește manevrele de coardă, fiecare participant a avut ocazia să exerseze asigurarea partenerilor în zone expuse sau verticale și să coboare în rapel, acestea reprezentând doar minimele cunoștințe în materie care ar trebui cunoscute de cei care ies înafara potecilor de drumeție. De asemenea, am pus un accent deosebit pe utilizarea corectă a picioarelor la depășirea obstacolelor stâncoase caracteristice văilor de abrupt, atât la urcare, cât și la coborâre (exerciții de cățărare și descățărare a săritorilor).

Partea teoretică a acestui atelier de carpatism a inclus, pe lângă prezentarea echipamentului, o discuție despre conceptul general de risc pe munte și despre riscurile specifice carpatismului, participanții identificând modurile de gestionare optimă a acestora. În încheiere, am vorbit despre gradele de dificultate ale traseelor de carpatism și necesitatea unei schimbări în acest domeniu, astfel încât particularitățile diferitor trasee – văi de abrupt, brâuri – să fie mai bine evidențiate în cadrul unui sistem standardizat de gradare a dificultății.

În luna august organizăm o tabără de carpatism dedicată celor care au deja o oarecare experiență în parcurgerea văilor de abrupt și brâurilor și doresc să cunoască efectiv principalele zone de abrupt din Bucegi.

Creasta Frumoasa din Calinet

Nu trecură mai mult de câteva zile până la revenirea în Piatra Craiului, din nou în bazinul Padinei lui Călineț, de data aceasta la o frumoasă tură de cățărare pe stâncă pe un traseu clasic, Creasta Frumoasa din Calinet.

Parcursă în premieră în 1947 de către Ionel Coman, prolific cățărător postbelic și produs al primilor școli de cățărare organizate în Carpații românești în perioada interbelică, în cadrul cărora a fost elev al celebrului Niculae Baticu, Creasta Frumoasa din Calinet se înscrie, geografic, pe muchia înălțată între Vâlcelul Secundar al Hornului Adânc, Padina lui Călineț și, în amonte, Vâlcelul Secundar al Padinei lui Călineț. Pe această muchie se desfășoară două trasee de cățărare, respectiv Creasta Frumoasă, în zona superioară, și Creasta Șoimilor, în zona inferioară, un traseu sensibil mai dificil, deschis de către o echipă condusă de Norbert Hiemesch în 1960.

Strecurându-ne printre ploile anunțate de un front de aer polar, am luat din nou poteca Călinețului și a Scării de Fier și, nu după mult timp, părăseam firul principal spre stânga, în urcuș pe Vâlcelul Secundar spre Creasta Frumoasa din Calinet. Înainte de începutul propriu-zis al traseului, am trecut, cu acrobatică inventivitate, prin strunga îngustă de la capătul brâului desfășurat de-a lungul Peretelui Superior al Padinei lui Călineț. Preț de câteva lungimi, am urmat linia crestei, utilizând pentru asigurare cele câteva pitoane vechi întâlnite, țancuri și protecții mobile. Vremea a fost spectaculoasă, Tămașul fiind spălat de câteva ploi și scăldat în soare pe durata ascensiunii noastre, care s-a încheiat în zona Brâului de Sus, nu departe de celebrul Amvon. Muchia dintre Țimbale parcă n-a arătat niciodată mai frumos!

Prin jnepenii Amvonului ne-au prins din urmă stropii de ploaie, care ne-au însoțit pe tot grohotișul Vâlcelului cu Smârdar, până la trecerea în megieșul Vâlcel cu Fereastră. Cu cer senin și o lumină frumoasă, ajungem în Brâul Ciorânga după câteva rapeluri peste săritorile vâlcelului și prin negrul sol al Craiului, la o aruncătură de băț de refugiul Speranțelor și locul fostei Cabane Ascunse.

Creasta Frumoasa din Calinet (UIAA 5) este un traseu clasic de cățărare pe stâncă din abruptul vestic al Pietrei Craiului și oferă una dintre cele mai cuprinzătoare priveliști asupra bazinului Padinei lui Călineț, o zonă alpină de o mare complexitate, fiind comparabilă, din multe puncte de vedere, cu Coștila Bucegilor. Ne-am bucurat din plin de spectaculosul traseu, de vremea frumoasă și, firește, de companie în această nouă zi petrecută în abruptul Pietrei Craiului.

O săptămână mai târziu, am revenit pe Creasta Frumoasă din Călineț într-o reeditare a acestei frumoase ture de cățărare. Pe o vreme răcoroasă, am urmat același labirint de văi și brâuri pentru apropiere, găsind traseul la fel de frumos ca întotdeauna.