La mijlocul săptămânii trecute, strecurați cu mai mult sau mai puțin succes printre ploile acestui capricios sfârșit de vară, am fost în Piatra Craiului, unde am urcat în Muchia dintre Țimbale prin Hornul lui Nicu sau, așa cum este adesea numit, Hornul N.
Botezat în urma aventurilor unor inițiați în abruptul vestic al Pietrei Craiului de la sfâșitul anilor ’60, Hornul lui Nicu este unul dintre afluenții Padinei lui Călineț atât de fotogenici și, aparent, inabordabili, ce cad din Muchia dintre Țimbale. Astfel, luăm la pas alba vale a Călinețului, unde ne bucurăm de stâncă uscată și privim cu nesaț către pereții care ne înconjoară, căci este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase și complexe zone alpine din Carpații românești. Nu după mult timp pornim pe Hornul lui Nicu, pe al cărui fir se desfășoară, de fapt, și traseul convențional al Brâului de Sus, traseu spectaculos ce încinge abruptul, la mare altitudine, din Padina Popii și până la Valea Urzicii. Talvegul hornului încă trădează ploaia din ziua precedentă, dar înaintăm fără dificultate până când ne trezim cu capul în nori, prin care distingem, doar prin voia ceții, spectaculoasele forme de relief din jur.
Cu greu ne rupem de frumusețea locului și, prin zona superioară a Muchiei dintre Țimbale, ajungem curând în creasta Pietrei Craiului, unde suntem luați în primire de câțiva stropi. Coborâm spre baza muntelui printr-un traseu clasic, prin Vâlcelul cu Smârdar și Vâlcelul cu Fereastră.
Hornul lui Nicu oferă posibilități relativ facile din punct de vedere tehnic (dificultatea nu depășește gradul UIAA III+) pentru abordarea Muchiei dintre Țimbale pe versantul său nordic și poate reprezenta o inedită variație pentru iubitorii de carpatism (parcurgerea văilor de abrupt și brâurilor aflate cu precădere în munții Bucegi și Piatra Craiului) aflați în bazinul Padinei lui Călineț.
Abruptul vestic al Pietrei Craiului are în continuare de oferit un cufăr de bijuterii, unul ce pare fără fund…