Creasta Frumoasa din Calinet

Nu trecură mai mult de câteva zile până la revenirea în Piatra Craiului, din nou în bazinul Padinei lui Călineț, de data aceasta la o frumoasă tură de cățărare pe stâncă pe un traseu clasic, Creasta Frumoasa din Calinet.

Parcursă în premieră în 1947 de către Ionel Coman, prolific cățărător postbelic și produs al primilor școli de cățărare organizate în Carpații românești în perioada interbelică, în cadrul cărora a fost elev al celebrului Niculae Baticu, Creasta Frumoasa din Calinet se înscrie, geografic, pe muchia înălțată între Vâlcelul Secundar al Hornului Adânc, Padina lui Călineț și, în amonte, Vâlcelul Secundar al Padinei lui Călineț. Pe această muchie se desfășoară două trasee de cățărare, respectiv Creasta Frumoasă, în zona superioară, și Creasta Șoimilor, în zona inferioară, un traseu sensibil mai dificil, deschis de către o echipă condusă de Norbert Hiemesch în 1960.

Strecurându-ne printre ploile anunțate de un front de aer polar, am luat din nou poteca Călinețului și a Scării de Fier și, nu după mult timp, părăseam firul principal spre stânga, în urcuș pe Vâlcelul Secundar spre Creasta Frumoasa din Calinet. Înainte de începutul propriu-zis al traseului, am trecut, cu acrobatică inventivitate, prin strunga îngustă de la capătul brâului desfășurat de-a lungul Peretelui Superior al Padinei lui Călineț. Preț de câteva lungimi, am urmat linia crestei, utilizând pentru asigurare cele câteva pitoane vechi întâlnite, țancuri și protecții mobile. Vremea a fost spectaculoasă, Tămașul fiind spălat de câteva ploi și scăldat în soare pe durata ascensiunii noastre, care s-a încheiat în zona Brâului de Sus, nu departe de celebrul Amvon. Muchia dintre Țimbale parcă n-a arătat niciodată mai frumos!

Prin jnepenii Amvonului ne-au prins din urmă stropii de ploaie, care ne-au însoțit pe tot grohotișul Vâlcelului cu Smârdar, până la trecerea în megieșul Vâlcel cu Fereastră. Cu cer senin și o lumină frumoasă, ajungem în Brâul Ciorânga după câteva rapeluri peste săritorile vâlcelului și prin negrul sol al Craiului, la o aruncătură de băț de refugiul Speranțelor și locul fostei Cabane Ascunse.

Creasta Frumoasa din Calinet (UIAA 5) este un traseu clasic de cățărare pe stâncă din abruptul vestic al Pietrei Craiului și oferă una dintre cele mai cuprinzătoare priveliști asupra bazinului Padinei lui Călineț, o zonă alpină de o mare complexitate, fiind comparabilă, din multe puncte de vedere, cu Coștila Bucegilor. Ne-am bucurat din plin de spectaculosul traseu, de vremea frumoasă și, firește, de companie în această nouă zi petrecută în abruptul Pietrei Craiului.

O săptămână mai târziu, am revenit pe Creasta Frumoasă din Călineț într-o reeditare a acestei frumoase ture de cățărare. Pe o vreme răcoroasă, am urmat același labirint de văi și brâuri pentru apropiere, găsind traseul la fel de frumos ca întotdeauna.

Vara pe Padina lui Calinet, carpatism în Piatra Craiului

Padina lui Calinet este una dintre marile artere de pătrundere în abruptul vestic al Pietrei Craiului și poate cea mai complexă zonă alpină din acest masiv. Desfășurată între Țimbalul Mare și Vârful dintre Țimbale, Padina lui Calinet reprezintă calea de acces pentru cele mai multe trasee de cățărare de pe malurile sale, complexitatea zonei putând rivaliza cu Coștila Bucegilor.

În ultimul sfârșit de săptămână am parcurs Padina lui Calinet de la celebra Scara de Fier, a cărui vârstă se apropie de centenar, și până în șaua Călinețului, în creasta Pietrei Craiului. Obstacolele firului văii sunt variate și frumos de trecut și, fără a fi prea dificile tehnic (dificultatea nu depășește gradul IV UIAA), valea este accesibilă și pasionaților de carpatism aflați la început de drum. Firește, cei care nu doresc abordarea directă a săritorilor pot alege variantele ocolitoare, însă acestea sunt, în unele cazuri, aeriene și friabile, putând fi mai periculoase decât cățărarea obstacolelor. Urcând firul văii, am lăsat în urmă traseele de cățărare ale bazinului Călinețului, precum Creasta Șoimilor, Creasta Frumoasă, Creasta Coarnele Caprei și Creasta Piticului, dar și mai puțin cunoscuta zonă a Cetății Sfărâmate, aflate în zona superioară a Muchiei Dintre Țimbale, dincolo de Brâul de Sus.

Cei interesați de coborârea văii pot folosi hățașele ocolitoare sau pot coborî în rapel săritorile, cele mai multe dintre ele fiind prevăzute cu pitoane la capătul superior (vechi, de calitate îndoielnică), iar cea mare cu două ancore mecanice, montate în peretele din stânga.

Carpatismul oferă poate cea mai frumoasă variantă de a descoperi peisaje altfel inaccesibile, văile de abrupt și brâurile Bucegilor și Pietrei Craiului fiind adevărata comoară a acestor munți. Astfel, te invităm la tabăra de carpatism din munții Bucegi, dedicată în special celor care au deja o experiență cel puțin minimă de carpatism, fiind o frumoasă oportunitate de a cunoaște pe îndelete zonele de abrupt din Bucegi la început de toamnă.

Vâlcelul Caprelor din Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost pe Valcelul Caprelor din Piatra Craiului, într-una dintre ultimele ture pe zăpadă din această… iarnă, primăvară sau vară, căci nici noi nu mai știm cum să-i spunem.

Cu gândul de a urca Padina lui Călineț, am ajuns în firul văii coborând celebra scară de fier montată cu un secol în urmă. Imediat ce ne-am echipat pentru a urca valea plină de zăpadă, ploaia și-a făcut simțită prezența. După depășirea câtorva săritori parțial descoperite, am făcut cale-ntoarsă, nu înainte de a apuca să admirăm vâlcelul Călinețului secundar și Creasta Frumoasă. Vremea și-a revenit curând însă, așa că am cotit spre sud pe Brâul de Mijloc și, după puțin timp, am început urcarea pe Valcelul Caprelor, cea mai rapidă cale de acces în Muchia dintre Țimbale.

Urcând pe firul acoperit cu zăpadă al vâlcelului, am admirat silueta zveltă a Degetului lui Călineț și bijuteria de pereți, creste și hornuri ce scapă din Muchia Țimbalului Mare. În șaua Caprelor privim spre peticele de zăpadă rămase în zona superioară a Văii Podurilor, spre Brâul Soarelui și Colții Gemeni. Coborâm în firul Văii Podurilor și ajungem din nou în Brâul de Mijloc urmând hățașul strecurat pe sub Colții Gemeni. Ploaia ne-a însoțit la coborâre spre Poiana Coțofenii, adăugând o notă frumoasă pădurii sălbatice din această zonă. Ziua s-a încheiat cu un superb curcubeu deasupra Dianei și Ciorângăi, un moment cu adevărat special.

Tura pe Valcelul Caprelor a fost un bun prilej pentru reacomodarea cu carpatismul și relieful specific al văilor de abrupt, cu scurte pasaje de cățărare și descățărare, rapeluri, vegetație și traversări expuse. Suntem cu gândul la vara ce urmează și plănuim ture de drumeție, carpatism și cățărare, așa că urmărește pagina noastră de facebook sau contactează-ne pentru a ne însoți.