În acest sfârșit de săptămână am fost pe Valcelul Caprelor din Piatra Craiului, într-una dintre ultimele ture pe zăpadă din această… iarnă, primăvară sau vară, căci nici noi nu mai știm cum să-i spunem.

Cu gândul de a urca Padina lui Călineț, am ajuns în firul văii coborând celebra scară de fier montată cu un secol în urmă. Imediat ce ne-am echipat pentru a urca valea plină de zăpadă, ploaia și-a făcut simțită prezența. După depășirea câtorva săritori parțial descoperite, am făcut cale-ntoarsă, nu înainte de a apuca să admirăm vâlcelul Călinețului secundar și Creasta Frumoasă. Vremea și-a revenit curând însă, așa că am cotit spre sud pe Brâul de Mijloc și, după puțin timp, am început urcarea pe Valcelul Caprelor, cea mai rapidă cale de acces în Muchia dintre Țimbale.

Urcând pe firul acoperit cu zăpadă al vâlcelului, am admirat silueta zveltă a Degetului lui Călineț și bijuteria de pereți, creste și hornuri ce scapă din Muchia Țimbalului Mare. În șaua Caprelor privim spre peticele de zăpadă rămase în zona superioară a Văii Podurilor, spre Brâul Soarelui și Colții Gemeni. Coborâm în firul Văii Podurilor și ajungem din nou în Brâul de Mijloc urmând hățașul strecurat pe sub Colții Gemeni. Ploaia ne-a însoțit la coborâre spre Poiana Coțofenii, adăugând o notă frumoasă pădurii sălbatice din această zonă. Ziua s-a încheiat cu un superb curcubeu deasupra Dianei și Ciorângăi, un moment cu adevărat special.

Tura pe Valcelul Caprelor a fost un bun prilej pentru reacomodarea cu carpatismul și relieful specific al văilor de abrupt, cu scurte pasaje de cățărare și descățărare, rapeluri, vegetație și traversări expuse. Suntem cu gândul la vara ce urmează și plănuim ture de drumeție, carpatism și cățărare, așa că urmărește pagina noastră de facebook sau contactează-ne pentru a ne însoți.