cățărare

Ture de catarare pe stanca organizate de ghizii montani Back to Nature.

Din nou pe Hornul Ascuns din Bucegi

La sfârșitul săptămânii trecute am revizitat locuri deosebit de dragi din Bucegi, într-o tură în care am urcat Colțul Mălinului prin Hornul Ascuns.

Valea Țapului ne-a fost cale de acces în abrupt și, cum-necum, am găsit-o parcă necălcată de om de ceva timp. Vegetația deasă a acoperit complet bruma de potecă, iar zmeura și urzicile întâlnite au întârziat sănătos momentul echipării cu cele necesare abordării unei văi de abrupt în siguranță. Trecem fiecare săritoare, bucurându-ne de stânca aderentă și de peisajul spectaculos. Admirăm Hornul Mare al Țapului, un traseu de cățărare care astăzi împlinește 85 de ani de la premieră, și ajungem curând în dreptul marelui obstacol al văii, Priponul Văii Țapului sau, dacă doriți, ceaunul. Odată ocolit, ajungem fără rapid într-o fermecătoare prispă a Crestei Frumoase, de unde avem o primă perspectivă de ansamblu asupra Colțului Mălinului.

Loc încărcat de istorie alpină autohtonă, Colțul Mălinului a fost urcat în premieră la 19 noiembrie 1933 de către o echipă condusă de cei mai buni cățărători ai momentului, Nicu Comănescu și Nae Dimitriu. Un an mai târziu, Dimitriu urcă Hornul Ascuns, traseu folosit la coborâre în ascensiunea anterioară și, finalmente, în 1935 parcurge integral Creasta Mălinului, până în Brâul Mare al Coștilei.

Hornul Ascuns ne-a condus, preț de două lungimi de coardă, spre îngusta creastă a Mălinului. Ascensiunea a fost frumoasă și plăcută, fără a fi deosebit de dificilă (grad UIAA IV), iar peisajele au fost la înălțime. Ah, ba chiar am păcălit și căldura, căci orientarea nordică a hornului îl ascunde de soare în cea mai mare parte a zilei.

Am continuat pe Creasta Mălinului, pe lângă Dintele dintre Colți și Colțul de Sus, până în Brâul Mare, schimbând și adăugând câteva pitoane pentru traversări, din dorința de a face zona mai sigură în condiții de iarnă. Hățașul brâului ne-a condus, așa cum îi este obiceiul, spre Valea Priponului.

Bucegii sunt, ca și Piatra Craiului, un paradis pentru iubitorii de carpatism și cățărare, iar mulțimea traseelor clasice care îți oferă nu doar peisaje fabuloase, ci și o mai bună cunoaștere a reliefului de ansamblu, este martor. Următoarea tură planificată de carpatism în Bucegi este la sfârșit de octombrie, când vom merge pe Hornul Coamei, însă, până atunci, te rugăm să ne contactezi cu sugestii pentru orice fel de tură privată.

Din nou pe Acele Morarului

Să pășesți pe Acele Morarului, cu zvelta lor siluetă vizibilă de la mare depărtare, este unul dintre traseele emblematice ale Bucegilor, dorite de orice iubitor de munte care visează să descopere lumea ascunsă dincolo de poteci.

În urmă cu câteva zile am fost din nou pe Acele Morarului, într-o frumoasă tură de carpatism și cățărare, pe urmele vechilor bucegiști, deopotrivă sași brașoveni sau regățeni, din urmă cu un secol.

Acul Mare, Degetul Roșu, Acul Crucii și Acul de Sus fascinează privitorul nu doar aflat în drum spre vârful Omu, peste platou, ci și aflat în spatele volanului, la Predeal sau prin Țara Bârsei. Cele patru creste – căci creste sunt – au fost asemuite cu mult mai cunoscutele Aiguilles din Chamonix și, peste ani, au devenit obiect de fascinație pentru iubitorii de munte. Încă de la primele parcurgeri documentate, de la Bucura Dumbravă și sașii brașoveni, și până în zilele noastre, Acele Morarului fascinează imaginația oricărui iubitor de munte din România și nu numai.

O tură pe care o organizăm în fiecare an de câteva ori, am parcurs Acele Morarului pentru prima oară în acest sezon în două echipe, alături de colegii de la Alpine-Challenge, reușind, în urma experienței cumulate a ghizilor noștri un tip foarte bun pentru o tură complexă, lungă și solicitantă fizic.

Dacă dorești să parcurgi Acele Morarului alături de echipa noastră, dă-ne de știre. Chiar dacă nu ai încă experiența necesară sau nu ești pregătit fizic, cu siguranță vor găsi rețeta potrivită pentru a-ți îndeplini visul cât mai curând!

Catarare în Cheile Turzii

În urmă cu un weekend am fost în munții Trascău, unde am petrecut două superbe zile la catarare în Cheile Turzii.

Aflate în apropierea orașului Turda, Cheile Turzii sunt una dintre cele mai populare destinații pentru iubitorii de natură din regiunea Clujului și nu numai, atât pentru simple plimbări și drumeții, cât și pentru cățărare pe stâncă și, mai nou, pentru via ferrata, unul dintre traseele clasice ale Cheilor fiind astfel amenajat în urmă cu mai bine de 10 ani. Cheile Turzii sunt atestate documentar încă din antichitate și din 1938 sunt declarate rezervație naturală. Ocolite de mișcarea alpină interbelică, Cheile Turzii au văzut primele trasee abia începând cu 1949, când s-a ajuns la Grota Sanșil, acesta fiind, din informațiile existente, locul în care au fost bătute primele pitoane în Chei. Au urmat traseele Grota lui Hili (1951), transformat, nu fără controverse, în traseu de via ferrata în 2012, și Creasta Sanșil (1952), unul dintre cele mai populare trasee de catarare din Cheile Turzii până în prezent. Totodată, Cheile Turzii au oferit un teren ideal pentru inițiera și dezvoltarea comunității de cățărățori din zona Ardealului, atât în perioada comunistă, cât și în vremurile actuale organizându-se cu regularitate școli de cățărare.

Ajunși dis-de-dimineață în Chei și având două zile la dispoziție, am ales să parcurgem câteva trasee frumoase de cățărare pe stâncă, de dificultate medie (grad maxim UIAA VI/VI+), și situate în teren astfel încât să avem parte de mult-dorita umbră, dar să ne și strecurăm printre reprizele obligatorii de ploaie specifice începutului de vară. Astfel, am parcurs traseele Creasta Sanșil, un traseu deosebit de spectaculos, mai ales în zona superioară, cu o priveliște de vis, Școala Turdeană, Concurs și Gábor Feri.

Ne-am bucurat de două zile frumoase în această zonă a țării unde, din păcate, nu am ajuns prea des până acum, și am parcurs câteva trasee de catarare în Cheile Turzii, care au fost pe placul întregii echipe. Cu vara la început, ne propunem multe ieșiri la stâncă, la carpatism și în traseele clasice de cațărare din Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru și, de ce nu, Cheile Turzii!